Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…

17 martie: Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Alexie

| 1 Comentariu

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Alexie
(17 martie)
17 martie_Sf ALexie

Cuviosul Alexie, supranumit „omul lui Dumnezeu”, de Maica Domnului, a vieţuit în sec. IV-V, mai întâi la Roma, apoi în Edessa. Părinţii săi erau oameni deosebiţi, reuşind să fie în acelaşi timp extrem de bogaţi şi de rang înalt, senatorial, cu 3000 de slugi, şi simultan foarte milostivi, primind zilnic străini şi săraci la masă.

Ajungând la vârsta potrivită, tatăl său i-a ales soţie, pregătindu-i cămara de nuntă. După căsătorie, când a intrat în cămara de nuntă, în care se găsea soţia lui, în loc să rămână acolo cu ea, şi-a scos inelul său şi dându-i-l şi binecuvântând-o, a ieşit în ascuns din casă şi a plecat îndată la Edesa. Şi venind la biserica de aici, a rămas pe lângă ea timp de optsprezece ani, îmbrăcat cu haine sărace şi zdrenţuite, hrănindu-se din mila şi îndurarea celor ce veneau la biserică.

Mai târziu a plecat de acolo, căci nu se mai putea să rămână mai multă vreme ascuns, din cauza virtuţilor lui, fiindcă mulţi, înţelegân-du-i viaţa lui virtuoasă, veneau mereu la el şi-l stânjeneau, şi a voit să se ducă în Tarsul Ciliciei, la Biserica Sfântului Apostol Pavel, dar nu şi-a putut împlini această dorinţă, deoarece corabia cu care călătorea, împinsă fiind de vânt, a fost îndrumată într-altă parte. Ajungând deci la Roma, a venit la casa părinţilor lui. Aici, nemaifiind cunoscut de nimeni, îşi petrecea viaţa înaintea porţii casei sale, luat în derâdere şi batjocorit de înşişi servitorii lui, pătimind atât de mult, cât poate pătimi un om străin lipsit de orice îndrăzneală din partea unor oameni petrecăreţi şi gălăgioşi. Când a simţit că i se apropie fericitul sfârşit, a cerut o bucată de hârtie şi a scris pe ea cine este şi unde s-a născut. Şi a păstrat această hârtie la el, până când împăratul Onoriu, după o descoperire dumnezeiască, venind la el, l-a găsit dându-şi duhul. Şi rugându-se de el şi luând de la el scrisoarea şi citind-o în auzul tuturor, au cunoscut cu toţii cele cu privire la el. Deci, toţi fiind cuprinşi de spaimă, au luat şi au îngropat cu cinste şi cu mare cuviinţă sfintele lui rămăşite în Biserica Sfântului Apostol Petru, moaştele lui răspândind după aceea miruri cu bun miros şi vindecări tuturor celor ce se apropiau de ele.

Înaintea morţii, Alexie a scris toată viaţa sa. Bucata de hârtie înmânată tatălui său se încheia astfel:

„Rogu-vă pe voi, părinţii mei iubiţi şi preacinstita mea mireasă, să nu vă mâhniţi pe mine, că v-am făcut atâta mâhnire, lăsându-vă singuri; şi pe mine mă durea inima pentru durerea voastră. De multe ori am făcut rugăciune pentru voi lui Dumnezeu, ca să vă dea răbdare şi să vă învrednicească împărăţiei Sale. Iar eu nădăjduiesc spre milostivirea Lui că va împlini cererea mea, deoarece eu atât de nemilostiv am fost către tânguirea voastră. Dar mai bine se cade fiecăruia să asculte pe Făcătorul şi Mântuitorul său, decât pe născătorii săi; şi cred că, pe cât v-am mâhnit, pe atât de mare bucurie veţi avea prin răsplătirea cea cerească!” (cf. Vieţilor Sfinţilor pe luna martie, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1995).

Un comentariu

  1. Cantarea de lauda a Sf.Nicolae Velimirovici,inchinata SFANTULUI ALEXIE – OMUL LUI DUMNEZEU :

    Toate cele pe care lumea le iubeste
    Alexie desavarsit le-a lepadat.
    Spre Dumnezeu,pe calea cea stramta,
    In luntrea vietii el a plutit.
    Mai intai de dragul lui Hristos
    El a dorit ca sa fie sarac;
    Apoi si casa bogata a parintilor sai
    El o a parasit.
    Plecand in pamant strain,
    Apoi iar intorcandu-se,
    Lui nici bogatia
    Si nici saracia
    Prilej spre pacat nu i s-au facut.
    Ci el pururea mintea la Dumnezeu
    O a ridicat,
    Cu rugaciune,postiri
    Si credinta tare
    Care misca muntii din loc.

Lasă un răspuns

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.