Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…

Canon de rugăciune către Sfântul Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului (18 martie)

| 1 Comentariu

Canon de rugăciune către Sfântul Chiril,

Arhiepiscopul Ierusalimului
(18 martie)

 

Sfântul Chiril s-a născut din părinţi evlavioşi, care mărturiseau credinţa creştină. De mic copil a fost crescut şi el în nevoinţe asemănătoare, pe vremea împăratului Constantin. Când, mai târziu, episcopul de atunci al Ierusalimului, s-a mutat către viaţa cea fericită, cel ce a fost învrednicit cu darul episcopiei a fost tocmai acest fericit Chiril, care s-a arătat un apărător plin de râvnă al sfintelor dogme apostolice. În vremea aceea, pe scaunul din Cezareea Palestinei se găsea Acaciu, care pentru că nu voia nicidecum să mărturisească cum că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl, a fost depus din treaptă de către Sinodul din Sardica. Dar Acaciu nu a voit să se supună hotărârii sinodului, ci a rămas mai departe, ca un tiran pe scaunul său şi, mai mult, pentru că era cunoscut împăratului, luând putere de la acesta, a depus la rândul său din treaptă pe Chiril şi l-a alungat din Ierusalim.

Sfântul Chiril, alungat fiind din Ierusalim, a venit la Tars unde a rămas câtva vreme împreună cu minunatul episcop Silvan. După ce s-a adunat un alt sinod la Seleucia, în 359, care a condamnat din nou pe Acaciu, acesta a plecat la Constantinopol şi a venit la împărat aţâţând mânia acestuia, prin cele spuse de el împotriva lui Chiril. Pentru aceasta Chiril a fost condamnat la surghiun. După moartea lui Constantiu însă, urmând la conducerea împărăţiei Iulian şi voind să atragă de partea lui pe toţi cei ce fuseseră surghiuniţi de înaintaşul său, a dat poruncă să revină la scaunele lor toţi episcopii care fuseseră mai înainte surghiuniţi. Împreună cu toţi ceilalţi a revenit din surghiun şi sfântul Chiril şi şi-a luat în primire scaunul său de la Ierusalim. Şi păstorind în chip frumos şi bineplăcut lui Dumnezeu turma încredinţată lui şi lăsând ca amintire Bisericii catehezele sale, cu care căutase să întărească în credinţa creştină turma sa, după ce a mai trăit puţină vreme de la întoarcerea din surghiun, a răposat întru fericire.

Un comentariu

  1. Cantare de lauda Sfantului Chiril,
    Arhiepiscopul Ierusalimului :

    „In fata Sfantului Altar
    Ard candelele mici si mari
    Dar inaintea lui Dumnezeu
    Lumina lor,una este.
    Sfintii mari,precum si cei mici,
    De acelasi foc dumnezeiesc
    Au fost cuprinsi,
    Inaintea Fetei Celui Preainalt,
    Sfantul Chiril arde ca o candela mare
    Prealuminoasa si Stalp de foc
    In Preasfanta Biserica a lui Hristos
    El este.
    El Sfanta Credinta o a talcuit si intarit
    Iar invatatura cea cu cuvantul
    Cu fapta vietii lui o a pecetluit.
    Cuvantul sau plin de Duhul era,
    Iar vietuirea,
    Lumina a focului celui de sus.
    Pe Arie l-a rusinat
    Si pe Iulian l-a sfaramat,
    Si multe suflete zacand de boala
    Balsam pe rana el le-a fost.
    In tot Cuvantul Domnului,
    Tare si neclintit el a crezut,
    De aceea cuvantul lui era
    Ca aurul cel mai curat,
    Si astfel ramanand si azi.
    El pe cei slabi si putini la suflet
    Ii intareste,
    Umplind de bucurie inimile
    Dept-credinciosilor crestini.
    De aceea Biserica pe Sfantul Arhiereu Chiril, Il preaslaveste si pomeneste
    Numele lui din veac in veac.
    Amin!(de Sf.Nicolae Velimirovici intocmita)

Lasă un răspuns

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.