Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…

Cuvânt al Sf. Grigorie Palama despre buna rânduială a postului

| 5 Comentarii

Cuvânt al Sf. Grigorie Palama

despre buna rânduială a postului

” Dar noi, fratilor, in vremea postului si a rugaciunii, sa scoatem din sufletul nostru – rogu-va – ceea ce avem impotriva cuiva, fie ca in adevar si pe drept avem, fie ca doar socotim ca avem, si sa fim cu totii oameni evlaviosi, sa gandim mai mult unii despre altii sub indemnul dragostei si al faptelor ce lor bune, graindu-ne de bine, cumpanind in noi in sine si cugetand la cele bune inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, pentru ca sa postim noi cu postul cel aducator de laude si fara de prihana. Iar cererile noastre catre Dumnezeu, cele din vremea postului, sa fie bine primite, si sa-L numim pe El “Tata dupa har, in chip cuvenit”, invrednicindu-ne astfel a-l grai cu indrazneala: “Tata, iarta-ne noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”.”

5 Comentarii

  1. Postul adevărat, rânduit de Dumnezeu, implică o comportare spirituală a credinciosului şi acest lucru îl indică chiar denumirea sa de “a-ţi smeri sufletul” (Levitic 23, 32), expresie care ne arată că el ajută pe om să revină şi să păstreze relaţiile sale cu Dumnezeu. Postul ajută pe om să nu se îndepărteze ci să se apropie de Dumnezeu, deci este un mijloc de a restabili legătura cu El.
    Pe lângă expresia de “a smeri sufletul” care defineşte pe scurt rostul postului în viaţa religios- morală, aghiografii Vechiului Testament mai folosesc şi cuvântul “ţom” care redă sensul general de abţinere a omului de la ceva.
    Grăitoare sunt cuvintele profetului Zaharia, despre postul adevărat, “dar iubiţi adevărul şi pacea “(Zaharia 8,19).
    Îndeplinind aceste condiţii, postul contribuie la păstrarea legăturii permanente cu Dumnezeu- Izvorul vieţii, Cel ce este mult milostiv şi cere întoarcere la El din toată inima(Ioil 2,12).
    Dumnezeu a iubit dintru început curăţia, pe cel smerit şi blând…
    În marea Sa predică de pe munte (Matei 5, 7) Mântuitorul, între altele, demască făţărnicia fariseilor, care tot ce făceau cu colorit moral ori legal făceau numai să fie văzuţi de oameni şi apoi lăudaţi şi admiraţi.
    După ce a arătat în toată urâciunea ei ridicolă procedura fariseilor la facerea milosteniei(Matei 6, 1-4) şi a rugăciunii(Matei 6, 5-8), tot cu aceeaşi severitate necruţătoare îi biciuieşte pentru înşelătoria lor cu ajunarea sau cu postul. Spre a-şi câştiga popularitatea, ei îşi smoleau feţele, umblau nespălaţi, trişti, ca şi cum ar fi fost gata-gata, să cadă de foame şi de oboseala privegherii şi a petrecerii în rugăciune (Matei 6,16)
    Adevăratul rost al postului sau al ajunării este, analog cu rugăciunea, tocmai contrariul de la practica fariseilor şi a cărturarilor; să ştim numai noi singuri că postim (Matei 6, 17-18). Este întocmai acelaşi înţeles, aceleaşi motive, ca şi la facerea rugăciunii: ferirea de vanitate, apoi mulţumirea sufletească,împăcarea cu propria conştiinţă. La aceasta se mai adaugă că omul, prin adevăratul post, îşi înfrânează mai uşor poftele, care-l duc la păcate, şi, prin urmare,îşi ameliorează viaţa morală…se îndreaptă.
    Îndreptarea, însoţită de mulţumirea sufletească, este răsplata”la arătare” a Tatălui ceresc. Această răsplată şi-o poate dobândi fiecare om prin rugăciune smerită şi din imimă şi prin post nefăţarnic, urmat de înfrânarea poftelor.
    Exemplele de postire şi rugăciune cu osârdie ale preotului trebuie să atragă în mod irezistibil pe credincioşi. Comoara preotului este dublă: cea auxiliară şi cea propriu-zisă sau sufletească. Cea auxiliară este cultura sa intelectuală şi morală, menită să-i fie de ajutor la îngrijirea şi paza comorii sufleteşti. Comoara sufletească, cea mai scumpă comoară a lui, este turma cuvântătoare încredinţată păstoririi sale. La păşunarea acestei turme, cu păşunea adevărului şi a vieţii, la apărarea ei de lupii răpitori şi la ferirea ei de păşune stricăcioasă trebuie să-i fie inima ziua şi noaptea, dacă voieşte să fie adevărat păstor de suflete.
    Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a rânduit un bun păstor de suflete ! AMIN

  2. “Daca implinim Legea lui Dumnezeu
    in gandurile noastre,oare cu cat nu ne va fi mai usor sa o implinim si cu fapta?Adica, daca nu pacatuim impotriva legii lui Dumnezeu cu gandul nu ne va fi mai usor sa nu pacatuim
    nici cu fapta?Sau altfel spus,daca inimile,limbile,mainile si picioarele noastre sunt cu Dumnezeu,atunci de buna seama ca intregul nostru trup este cu Dumnezeu si nu-I poate fi impotriva.Inima noastra sa I-o pregatim Domnului,fratilor,sa I-o afierosim Lui.Lui sa ne inchinam;pe a
    Lui lege sa o implinim in ea;si toate celelalte vor urma inimii si vor fi calauzite de ea.Nu cel care se tine de spita rotii este cel care invarte roata,
    ci cel care ii stapaneste axul.Inima este axul fiintei noastre.Graind despre poruncile dumnezeiesti,Sfantul Isihie zice:Daca te lupti sa implinesti aceste porunci mai intai in gandul tau,atunci nu va fi prea des nevoie de sila ca sa le implinesti cu fapta.”Adica daca iti fixezi inima la Dumnezeu,ca si in jurul unui ax,atunci roata fiintei tale,toate usor si lin Ii va urma Lui.Cu alte cuvinte,intregul om va urma inimii lui.Legea Ta inlauntrul inimii mele (este) Ps.39:11, zice Sfantul Prooroc
    si Imparat David,cel atotintelept.”
    (Cugetare din Proloagele Sfantului
    Nicolae Velimirovici).
    Ce reiese, ca postul,vorba si fapta,nu este de ajuns, daca nu se infaptuieste cu inima si gandul la Dumnezeu si la Legea daruita spre implinire si mantuire.

  3. “Tata, iarta-ne noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri” si ajuta-ne noua sa tinem randuiala Postului Sfantului Paste dupa invataturile Sfintei noastre Biserici ! Amin !

  4. Doamne, iarta-ne si ne miluieste pe toti!
    Amin,amin noua!

    De cate ori ne aflam in afara harului lui Dumnezeu,in afara de noi insine ne aflam!…caci omul de sub Har si omul din afara Harului sunt tot asa cum este omul sanatos la minte fata de nebun.
    Starea omului in care se afla Duhul lui Dumnezeu,trebuie sa fie starea naturala a omului,desigur,si este chiar starea in care este chemat sa se afle omul in toata viata lui.Lipsa Harului din om il face pe acesta sa fie cu adevarat bolnav,asa cum este omul care si-a pierdut mintile fata de cel sanatos.Doar omul binecuvantat cu salasluirea Harului in el,se afla in starea lui fireasca,calauzit dupa Dumnezeu,avand Harul in el.
    Sfantul Simeon Noul Teolog zice:”O LAMPA,CHIAR DACA SE UMPLE CU ULEI SI I SE PUNE FITIL,RAMANE IN INTUNERIC DESAVARSIT DACA NU SE APRINDE CU FOC.Asa este si cu sufletul:in aparenta poate fi impodobit cu toata fapta buna,dar in realitate,daca nu are aprinsa in el Lumina Harului Duhului Sfant,el este stins si intunecat”.(Omilia 59)

  5. Mult infricosatoare este starea sufletesca a celuia ce imbatraneste in ura si vrajmasie. El ajunge la inversunare, care inseamna moarte sufletesca. Un astfel de om este neinduplecat si de neindreptat. Daca un astfel de om staruieste pana la capat in invartosarea lui, Dumnezeu isi ia de la el harul, si neindreptat fiind, il trimite in iad, care loc el singur ,omul, si l-a ales. A fost neomenos cu ceilalti si astfel s-a facut nevrednic de blandetea lui Dumnezeu. El nu a iertat. De aceea nici lui nu i se poate ierta. Sfantul Apostol Iacov spune :” Ca judecata e fara mila celuia ce nu a facut mila.” / Iac. 2:13 /

Lasă un răspuns

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.