Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…

Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei despre cum trebuie să ne educăm copiii

| 4 Comentarii

 Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei

despre cum trebuie să ne educăm copiii

 

              “Luaţi seama să nu smintiţi pe unul dintre aceştia mici! Vă amintiţi aceste cuvinte ale lui Hristos? V-aţi gândit că ele se referă direct şi nemijlocit la dumneavoastră? Oare aveţi puţini dintre aceştia mici petru care trebuie să luaţi seama? Oare aveţi puţini fii şi fiice pentru care vărsaţi lacrimi amare? Vărsaţi nespus de multe lacrimi pe seama lor. Din ce cauză? Deoarece  nu vă aminteaţi aceste cuvinte ale lui Hristos: Luaţi seama să nu smintiţi pe unul dintre aceştia mici!
             Aşadar, luaţi aminte! Mereu îngrijiţi-vă de ei. Mereu daţi-le exemple curate şi sfinte de evlavie şi atunci binecuvântarea Domnului va fi din veac în veac, asupra copiilor voştri şi asupra voastră! “

4 Comentarii

  1. Multumesc bunului nostru parinte care ne hraneste in fiecare zi, duhovniceste.Slava Lui Dumnezeu pentru toate !
    Un subiect foarte delicat…”Despre cum trebuie sa ne educam copiii.”
    Copilul…este cea mai desavarsita dintre creatii…Vazand o gingasa floare, ai tendinta sa o mangai,cu sfiala…pentru a nu o rani,pentru a nu-i lua din frumusete. Asa si copilul…e o gingasa floare, care trebuie ingrijita, mangaiata,…modelata. In societatea noastra, dupa parerea mea, in afara de ceea ce face- mama (familia) mai intervine scoala, preotul duhovnic…
    Ce mama , cu adevarat mama, nu se bucura de vederea fiintei care s-a zamislit din ea, dar de la Dumnezeu,nu-i urmareste prima lacrima a copilului ei, primul zambet…si le inscrie in cartea ei de suflet ? Toata viata, adevarata mama isi modeleaza copilul prin exemple bune, dar mai ales prin fapte bune, placute Lui Dumnezeu, punandu-l pe Dumnezeu inainte de toate… Cate mame nu au plecat cu lacrimi in ochi cand si-au lasat copilul prima data la gradinita…iar copilul, “parasit”ramanea cu lacrimi pe obraz si manuta plina din parul mamei…?Nu era “parasit”…mama incerca sa-l modeleze, sa intre in valtoarea vietii…era primul pas…Nu era parasit….mai multa grija era pe umerii mamei, mai multa dragoste….la revedere, ca-si stia puiul suferind. Dar, copilul creste…apare scoala.
    Aici- “parinti”noi, prima data invatatoarea, apoi diriginta, si toti profesorii. Cat de mult conteaza nu sa fii doar un bun pedagog, ci si un om bun…sa-i vezi pe copii ca te respecta, ca te iubesc pentru ca tu insuti ca om , i-ai respectat si i-ai iubit. Dar…si aici apar probleme,iar copilul modelat acasa…poate vedea nedreptate, ura, invidie, molestari fizice si Doamne ferste si psihice. Spune-i unui om ca e urat si intr-o luna cel mult, el se considera , cel mai urat! Spune-i unui copil ca e prost, ca nu intelege- Teorema lui Pitagora sau Legea lui Arhimede sau Legea lui Gay Lussac…ce vei vedea…? Copilul , deceptionat, chiar intra in rolul de prost si neputincios…
    O, de-am fi buni, iubitori si mai ales intelepti , noi cei care am fost indrumati de Dumnezeu sa fim dascali si sa modelam sufletele, cugetele mladitelor ce ni se incredinteaza, noua spre invatare…Tot aici , intalneste de multe ori…”anturajul nefast” ! Daca tu ca parinte nu esti sensibil la fiecare miscare a lui, viata copilului tau, se poate schimba. Daca totul se face cu iubire, cu blandete,si rugaciune, copilul va intelege ca ceea ce a intalnit nu ii face bine. Sa-i lasam pe copii sa-si deschida sufletele, sa ne spuna gandurile lor, sa fim prieteni ai lor…doar asa ne vom simti aproape, reciproc, si vom putea continua drumul nostru.
    Mult indragitul Sfant Luca al Crimeii spunea despre adevaratul pastor…”…catre noi pastorii fiindca pe umerii nostri sta nu numai datoria de a invata, de a va arata calea lui Hristos, ci si de a va mangaia, de a va arata dragoste si grija din adancul inimii. Si eu va iubesc pe voi, turma data mie de Dumnezeu, ca pe oamenii cei mai apropiati. Oare eu nu stiu cate necazuri si lacrimi aveti voi, oare nu sunt dator sa va mangai…?”
    Cata sensibilitate in acest mare Sfant Luca…Copilul (omul), are atata nevoie de “mangaierea duhovniceasca a parintelui lui duhovnic, de o vorba inteleapta a lui. Toti, mici si mari, cand vorbim cu parintele duhovnic, ne simtim mai increzatori, mai puternici in lupta de zi cu zi,pentru ca-L simtim pe Hristos mai aproape.
    Sa nu gandim ca ar putea exista si aici, ca si la scoala, ca si in familie(din nefericire), partea aceea negativa, caci asa cum spunea Sfantul Ioan Gura de Aur…”nu moare numai preotul din cauza nevredniciei sale, ci omoara si Taina si pe credinciosi.”
    Sa ne rugam bunului Dumnezeu sa ne dea la TOTI , bunatate, intelepciune si multa iubire, pentru ca impreuna sa modelam sufletele acestor “mladite” minunate.
    “LUATI SEAMA SA NU SMINTITI PE UNUL DINTRE ACESTIA MICI !”

  2. Din DARURI DUHOVNICESTI ale
    Parintelui IUSTIN PARVU : “Daca s-ar mai reduce, dragii mei, din
    toata falsa educatie a calculatorului,
    din civilizatia salbatica a televiziunii
    si internetului,ar fi bine,caci toate acestea nasc in om o mandrie luuciferica,ingamfarea ca peste el nu mai exista nimic.Eu nu sunt impotriva calculatorului,nici a televizorului.Dar
    felul de a-l folosi,cat trebuie sa-l folosesti si cand – asta ma ingrijoreaza.Daca ar fi,Doamne fereste,sa se mai recruteze astazi niste tineri ca sa apere tara,nu stiu cati ar merge sa ia arma,sa-si dea
    viata pentru un ideal.De ce?Pentru ca
    oamenii nu mai au nimic,nu mai au patrie,familie,nimic.Si cum sa aiba,
    daca toti nu vor decat sa plece in Canada?…Ne trebuie o familie sanatoasa,pentru formarea viitorului barbat de stat. Aici se formeaza geniul,eroul,mucenicul. Familia impreuna cu scoala,Biserica impreuna
    cu scoala,legatura mai stransa intre religie si stiinta,intre credinta si viata,
    toate acestea,vor putea,in timp,sa ne
    readuca acolo unde meritam.
    Calea va fi lunga,poate cat a durat stricaciunea, dar avem sansa restaurarii in viitor.(…) Fericirea e
    credinta din om,atunci cand Hristos raspunde cu dragoste rugaciunii tale.
    Rugaciunea mamei pentru pruncii ei este mai puternica si mai ascultata decat chiar rugaciunile preotului.La un parinte tot venea o femeie sa plateasca ca sa i se intoarca baiatul plecat de acsa…I-a zis parintele”MAI BINE ROAGA-TE PENTRU EL SI O SA SE INTOARCA.RUGACIUNEA MAMEI NU ARE EGAL PE LUMEA ASTA”.
    Cand sta mama la televizor cate 3-4 ore cu copilul la san…apo cum o sa mai iasa copilul acesta sanatos?O sa iasa un copil modificat,care inspira numai din ce vede la televizor.
    Tineretul este intoxicat metodic cu ideea de violenta,este distrus metodic incepand cu sensibilitatea sa,cu sufletul sau.Daca nu vom avea grija de tineretul nostru,ne vom cai amarnic peste o vreme.Daca investesti bine talantul,o sa traiesti bine la batranete.Daca investesti prost talantul,ai sa tragi ponoasele…Pentru lipsa noastra de orientare de azi ne vor judeca tinerii peste o vreme.Ce le vom spune?Ca n-am stiut?Ca nu ne-a pasat?CU SCUZE NU REPARI CE AI STRICAT DIN EGOISM,DIN PROSTIE
    SAU DIN INDIFERENTA.
    Copiii nostri cunosc toti fotbalistii pe de rost,dar nu stiu numele sfantului pe care il poarta,nici viata acestuia nu cunosc si cu atat mai putin,Crezul sau alte rugaciuni ale pravilei.”
    “Doamne,in grija Ta pun pe cei dragi mie,ca eu nu am nici o putere.
    Ajuta-ne cum stii Tu ca e mai bine.
    Faca-se voia Ta,Doamne,si ajuta-mi sa primesc voia Ta cu pace si bucurie, si Te rog mult,nu lua rugaciunea mea si mila Ta de la mine!”
    R
    “Te-am auzit, ai rabdare!”

  3. Cat de valoroase, adevarate si actuale sunt cuvintele Sfantului Luca al Crimeii despre cum trebuie sa ne educam copiii.
    Acum, cu totii, noi avem un drept castigat si asumat, acela de a fi fii ai lui Dumnezeu, de a ne educa si forma propriii copii crestineste,asa cum ii este placut lui Dumnezeu, feriti de desertaciunile veacului in care traim.
    Si cat de folositoare ne sunt si invataturile Parintelui Arsenie Boca:
    ” Nu exista nici o arta superioara artei educatiei.Ce fel de educatie le vor da parintii copiilor in pruncie, cu ce fel de obiceiuri ii vor deprinde, placute sau urate lui Dumnezeu, ingeresti sau diavolesti, cu acelea vor si trai.Parintii vor fi pedepsiti nu numai pentru pacatele lor, ci si pentru ale copiilor lor, pe care nu i-au crescut in duhul evlaviei si al credintei in Dumnezeu.Parintii care nu-si cresc copiii cum trebuie, adica crestineste, ii nasc pentru o viata vremelnica, trupeasca, si le deschid usa spre moarte vesnica, iadul.
    Fii mai intai tu insuti ceea ce vrei sa faci pe altul.Daca vrei sa-i educi pe copii, educa-te pe tine insuti in Duhul lui Dumnezeu.” ( Din invataturile Parintelui Arsenie Boca : ” Margaritare duhovnicesti” ).
    Sa ne rugam noi, parintii, pentru copiii nostri astfel:
    “Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce cu intelepciunea Ta ai zidit pe om din tarana si ai suflat in fata lui suflare de viata si binecuvantandu-l ai zis: <>, iar la Cana Galileii, prin Unul- Nascut Fiul Tau, ai binecuvantat nunta si deci nasterea de fii, cu multa umilinta rog marea Ta bunatate ca neincetat sa reversi harul Tau si sa Te milostivesti asupra copiilor mei, pe care Tu ai binevoit sa mi-i daruiesti.Umple-i pe ei de intelepciune si pricepere, apara-i de toate cursele vrajmasilor vazuti si nevazuti.Porunceste ingerilor Tai ca totdeauna sa fie calauzele si povatuitorii lor spre toate faptele cele bune, ca de-a pururea sa Te poata lauda si preamari in veci.Amin!”

  4. Si pentru ca Dumnezeu ne va pedepsi fiindca nu ne-am crescut copiii crestineste, in duhul evlaviei si al credintei adevarate, stim ca vom fi pedepsiti nu numai pentru pacatele noastre, ci si pentru ale lor.
    De aceea, ne rugam fierbinte Atotputernicului si Atotmilostivului Dumnezeu:
    “Doamne Atotiitorule, Dumnezeul parintilor nostri, Cel ce ai facut cerul si pamantul cu toata podoaba lor, Tu, Doamne, dupa multimea bunatatii Tale, ai fagaduit pocainta si iertare celor ce Ti-au gresit.
    Asadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepti, n-ai pus pocainta pentru cei drepti, care nu Ti-au gresit Tie, ci ai pus pocainta mie, pacatosului/pacatoasei, pentru ca am pacatuit mai mult decat nisipul marii.Multe sunt faradelegile mele si nu sunt vrednic/vrednica a cauta si a privi la inaltimea cerului din pricina multimii nedreptatilor mele.Strans/stransa sunt eu cu multe catuse de fier, incat nu pot sa-mi ridic capul si nu am nici loc de odihna, pentru ca Te-am maniat si am facut rau inaintea Ta, n-am implinit voia Ta, nici n-am pazit poruncile Tale, ci am facut uraciuni, inmultind smintelile mele.
    Dar acum, imi plec genunchii inimii mele, rugand bunatatea Ta si zicand: Am pacatuit, Doamne, am pacatuit si faradelegile mele eu le cunosc, insa cer, rugandu-Te: iarta-ma, Doamne, iarta-ma si nu ma pierde pentru faradelegile mele si nici nu ma osandi la intuneric sub pamant, caci Tu esti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocaiesc, arata-Ti peste mine bunatatea Ta, mantuieste-ma pe mine, nevrednicul/nevrednica, dupa mare mila Ta si Te voi prea slavi in toate zilele vietii mele, caci pe Tine Te slavesc toate puterile ceresti si a Ta este slava, cinstea si inchinaciunea, in vecii vecilor! Amin !”

Lasă un răspuns

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.