Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…

Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei în Săptămâna a cincea a Sfântului şi Marelui Post

| 4 Comentarii

Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei în

Săptămâna a V- a Sfântului şi Marelui Post

Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima voastră


Minunată viaţă (a Sf. Maria Egipteanca – n. n.), care nu seamănă deloc cu vieţile oamenilor obişnuiţi! În ea uimesc mai ales două lucruri, în primul rând, harul lui Dumnezeu, neasemuita Lui milostivire şi prevedere a faptului că jalnica desfrânată va deveni o sfântă dintre cele mai mari. Al doilea – repeziciunea, neaşteptata adâncime şi hotărâre a întoarcerii cuvioasei Maria de la viaţa sa păcătoasă dinainte la nevoinţa ei neasemuită din pustie. Cuvioasa Maria a împlinit lucrul despre care vorbeşte prorocul: Intoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu post, cu plângere şi cu rugăciune, şi sfâşiaţi inimile voastre, iar nu hainele voastre, şi vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul vostru, că Milostiv şi îndurat este, Îndelung-Răbdător şi Mult-milostiv, şi Îi pare rău de răutăţi (Ioil 2, 12-13). Şi Sfânta Maria şi-a sfâşiat inima şi s-a întors din toată inima, deodată, la Dumnezeu.
Ea a împlinit şi lucrul despre care vorbeşte Sfântul Prooroc Iezechiel: Vă veţi aduce aminte acolo de căile voastre, întru care v-ati pângărit, şi veţi bate feţele voastre pentru toate răutăţile voastre (Iez. 20, 43). Şi s-au împlinit asupra ei cuvintele lui Dumnezeu, şi a aflat de milostivirea Lui nesfârşită, despre sfinţenia Lui nemărginită, când Domnul a făcut cu ea nu după faptele ei, ci după mila Sa, pentru sfânt numele Său.
Iată cum e adevărata pocăinţă, iată cum trebuie să se poarte toţi cei împovăraţi de păcate grele: să se întoarcă într-o clipă, din toată inima, la Dumnezeu, să se scârbească de viaţa lor dinainte, să se scârbească de ei înşişi, să părăsească fără amânare toate păcatele dinainte şi să se pocăiască toată viaţa, cum s-a pocăit Sfânta Maria Egipteanca.

4 Comentarii

  1. Omul poartă în el însuşi o oarecare dimensiune a cunoaşterii lui Dumnezeu. Contemplarea, “theoria”, vine de la verbul θεορειν, a privi într-un anumit punct. Printr-o voinţă consecventă, ochiul sufletului vede realitatea unică, dumnezeiască. Aceasta se desăvârşeşte în IUBIRE, se înfăţişează ca o “teognozie”, o unire harismatică, o ” conlucrare”. Numai în puterea lăuntrică a sufletului nostru de a cunoaşte, găseşte sufletul condiţiile necesare ca să depăşească orice cunoştere si să ajungă la Dumnezeu. Diadoh, foloseşte cuvântul senzaţie, αισθμσις, iar Macarie vorbeşte de “senzaţia spirituală”, harisma sesizării prezenţei dumnezeieşti, adică de sensibilizare a minţii, νους… Sfântul Grigorie, numeşte o atare conlucrare, înfăptuită cu ajutorul contemplării, θεολογια sau θεογνοσια. Nu putem să ajungem la Dumnezeu, decât pornind de la El, copleşiţi fiind doar de iubire dumnezeiască.
    “Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima voastră !”
    Care este intâia poruncă? Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot cugetul tău, din toată puterea ta, din toată tăria ta, din tot sufletul tau…
    - “Păi, cum să Te iubesc, Doamne, dacă sunt păcătos ?!Cum îmi pui chiar ca început de temelie această cerere? Tu nu ştii că dragostea stă, în Scara Sfântului Ioan Scărarul, la urmă de tot ?
    -Da, ştiu.Dar tu iubeşte-Mă din tot sufletul tău, din sufletul tău aşa cum este el……….şi dacă vei păstra acest cuget pururea întins spre Mine, din neputinţa ta, Eu pot să-l cresc şi să-l desăvârşesc până la dragostea cea pe care o vedem la sfinţi !”
    Aşa L-a iubit prea frumoasa, prea ostenitoarea în iubire a Lui Hristos, Maria Egipteanca. Să luam pilda ei cea bună, de a nu se mai întoarce în lume (la păcat), dezbrăcându-se de îmbrăcămintea păcatului, ci să trăiască în Hristos zicând “Slavă lui Dumnezeu, Cel ce a dat atât de mari daruri celor ce-L iubesc pe El !”
    -” Câţi ani sunt, o, doamna mea , de când locuieşti în pustia aceasta ?”Iar ea a răspuns…
    -”Patruzeci şi şapte de ani socotesc că sunt de când am ieşit din sfânta cetate”.Iar Zosima a zis…
    -” Şi ce găseşti de hrană, doamna mea ?” Ea a răspuns…
    - “Acele trei pâini şi jumătate ce le-am adus trecând Iordanul, încet uscându-se, s-au împietrit;din care gustând câte puţin, în câţiva ani le-am sfârşit………..Crede-mă, părinte Zosima, că şaptesprezece ani am petrecut în pustia aceasta, ca şi cu nişte fiare cumplite luptându-mă cu poftele mele nebuneşti. Pentru că, începând să gust hrană, îmi venea dor de carne şi de peşte, pe care le aveam în Egipt . Însă doream şi băutura vinului cea poftită de mine, pentru că mult vin beam când eram în lume;…….Sfârşindu-se pâinile acelea în şaptesprezece ani, m-am hrănit după aceea cu verdeţurile ce se află în pustia aceasta….”
    - ” Dar psalmi şi alte scripturi învăţat-ai, o, stăpână ?”, zis-a Zosima…
    -” Iar carte niciodată nu am învăţat, nici pe altul citind sau cântând nu am auzit, dar cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi lucrător învaţă pe om cunoştinţa.”
    Iar Dumnezeu, Care face lucruri preaminunate şi răsplăteşte cu mari daruri celor ce cu credinţă năzuiesc la El, să dea plată celor ce vor câştiga folos dintr-această povestire, citind-o şi ascultând-o…AMIN.

  2. Sfinţirea cuvântului !
    Fără « El »
    Ce sunt eu fără de Domnul?
    Sunt un praf de oase reci,
    Hrana viermilor din groapă
    Şi a muncilor de veci!

    Mintea mea fără de raza
    Luminărilor de sus
    Este beznă nesfârşită
    După “veşnicul Apus”.

    Ochii mei fără privirea
    Spre Părintele Ceresc,
    Sunt ca ochelarii negrii
    A celor care orbesc!

    Gura mea, fără mişcarea
    Darului lui Dumnezeu,
    Este clopot fără limbă,
    Fără glas fiind mereu.

    Însuşi biata mea ureche,
    Fără Duhul Lui Cel Sfânt,
    Este zdreanţă agăţată,
    Care tremură în vânt.

    Iar la mâini şi la picioare,
    Dacă Domnul nu dă spor,
    Lucrul meu – atunci – şi mersul
    Este veşnic pierzător!

    Fără darul Sfintei Troiţe,
    Eu sunt vierme stricător,
    Căci, trăind fără lumină,
    Fără de nădejde mor!
    Sf.Ioan Hozevitul.

  3. “Sfanta Scriptura ne spune:
    Doua drumuri sunt pe lume,
    Unu-i bun si altu-i rau
    Nemergand pe’acelas traseu.

    Drumul bun duce la viata
    Si afli pe Dumnezeu,
    Drumul rau duce la moarte
    Si iti pierzi sufletul tau!

    Drumul bun e plin de curse,
    La tot pasul le-ntalnesti.
    Dar cu POST SI RUGACIUNE
    Pe toate usor le treci.

    DRUMUL RAU E LAT SI NETED
    Si e plin de bunatati,
    Toata lumea te cinsteste
    Si-ti da tot ce tu voiesti.

    Dar,fara sa bagi de seama
    Tu cu timpu’mbatranesti,
    Si puterea se gateste
    Si mereu,mereu slabesti.

    Si la urma vine moartea,
    Lumea o sa parasesti,
    Tu,atuncea cu durere,
    Tot ai vrea sa mai traiesti.

    Dar sa-ti dai tu toat’averea,
    Nimic nu te folosesti,
    Si mergi ca sa-ti iei rasplata
    Si in veci sa te muncesti.

    Tu atunci vei plange amar,
    Dar sa stii ca-i in zadar,
    Vei plange neincetat,
    Dar nu vei fi ascultat.

    De aceea dragul meu,
    Paraseste drumul rau,
    Inca odata eu iti spun,
    Sa mergi pe drumul cel bun.

    SA FACI NUMAI FAPTE BUNE
    Cat vei mai trai pe lume,
    SA AJUTI PE CEI SARACI,
    Pe lipsiti si pe bolnavi.

    SA IUBESTI VRAJMASII TAI,
    Ca nestiutori sunt ei.
    DOMNUL VREA SA FIM CU EL
    DAR NOI TREBUIE SA VREM.

    CU DOMNUL IN VECI SA FIM
    PURUREA IN VECI,AMIN!”
    (Un bun crestin, din HRANA DUHOVNICEASCA a Sfantului Ioan
    Iacob Romanul-Hozevitul)

  4. O,Preacuvioasa Maica Maria Egipteanca,
    ceea ce in Lumina Dumnezeirii
    Tu, stralucesti, roaga-L pe
    Milostivul Dumnezeu sa ne
    dea iertare de pacate, ca in
    Cereasca Imparatie, impreuna cu
    Sfintii si Ingerii de-a pururi sa-I
    cantam:
    ALILUIA, ALILUIA, ALILUIA!

    (din Acatistul Cuvioasei
    MARIA EGIPTEANCA, Condacul al 13-lea)

Lasă un răspuns

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.