Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…

23 septembrie 2018
de OrthoWords
0 Comentarii

Măn. Sihăstria Putnei, Pr. Damaschin – PREDICĂ LA DUMINICA a XVIII-a DUPĂ RUSALII – PESCUIREA MINUNATĂ (2011)

“În vremea aceea, Iisus şedea lângă lacul Ghenizaret şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, ca să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacob, şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.” (Luca 5, 1-11)

 

 

22 septembrie 2018
de admin
0 Comentarii

PREDICA PREAFERICITULUI PĂRINTE DANIEL LA DUMINICA A 18-A DUPĂ RUSALII (2014)

pf-daniel-ziua-nationala-a-romaniei

15 septembrie 2018
de OrthoWords
1 Comentariu

Predică la pomenirea Sfintei Marii Muceniţe şi Prealăudatei Eufimia cea din Calcedon (16 Septembrie)

Predică la pomenirea Sfintei Marii Muceniţe şi Prealăudatei

 Eufimia cea din Calcedon

(16 Septembrie)

sf eufimia

Această sfântă a trăit în zilele lui Diocleţian (între 284 şi 305). Fiind prinsă, pentru mărturisirea în Hristos a fost chinuită cu focul, cu roata şi cu alte chinuri. Şi scăpând cu darul lui Hristos de toate nevătămată, în sfârşit a fost aruncată ca sa fie mâncată de fiare, şi aşa şi-a dat sufletul în mâinile Domnului printr-o simplă muşcătură de urs. Iar părinţii ei au luat trupul sfintei şi l-au îngropat în apropierea oraşului. După ce persecuţia lui Diocleţian a încetat, creştinii au pus moaştele sfintei într-o raclă de aur în biserica ce i-a fost dedicată. Iar în ziua prăznuirii ei, curgea din mormântul ei sânge proaspăt care răspândea o mireasmă dumnezeiască. La mormântul acestei sfinte s-a întâmplat minunea respingerii tomului ereticilor de la sinodul ecumenic de la Calcedon, prăznuit la 11 Iulie.

15 septembrie 2018
de OrthoWords
0 Comentarii

CANON DE RUGĂCIUNE LA POMENIREA SF. MC. EUFIMIA (16 Septembrie)

CANON DE RUGĂCIUNE LA POMENIREA

 SF. MC. EUFIMIA

(16 Septembrie)

***

   ”Dumnezeul meu, Tu eşti cunoscătorul inimii, Tu, Care stăpâneşti tainele înţelepciunii şi dăruieşti comori nepreţuite, Creatorule al cerurilor; Tu, Care ai întins pământul şi l-ai împodobit; Tu, Care cu cuvântul pe toate le-ai adus la viaţă; Tu, Care ai izvorât lumina; Tu, Care cu bunăvoinţa Ta L-ai trimis din ceruri pe Unul Născut Fiul Tău ca să dezlege durerile morţii şi să lege pe stăpânul trufiei; Tu, Care eşti alături de oştenii Tăi, cei care luptă cu tot sufletul pentru numele Tău şi pe care îi înarmezi cu tăria credinţei; Tu, Care ai fost întru toate ajutorul meu, izbăveşte sufletul meu cu rugăciunile sfinţilor Tăi care sunt în închisoare şi aleargă împreună cu Tine pe calea spre dumnezeirea Ta, păzeşte-mă pe mine, roaba Ta, şi sprijineşte-mă să mă unesc cu Duhul Tău Sfânt, căci Tu eşti Cel ce nu pomeneşti răul şi ne mântuieşti în vreme de necaz!”

(Rugăciune înălţată către Dumnezeu de Sf. Muceniţă Eufimia în timpul martiriului)

*****

13 septembrie 2018
de admin
0 Comentarii

PREDICĂ LA ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (2014)

013_Inaltarea_Sfintei_Cruci

12 septembrie 2018
de OrthoWords
0 Comentarii

PREDICĂ LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI (14 Septembrie)

PREDICĂ LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI

(Vecernie – 13 Septembrie 2011)

”  Crucea este arma și simbolul nostru!

Ce înseamnă Crucea? Când spunem cruce, mintea nu se duce doar la acel obiect de lemn, piatră sau metal..ne gândim la Cel ce S-a pironit pe cruce, Cel ce S-a răstignit pe cruce, la Domnul Hristos Care a cinstit crucea prin Scumpul și Prețiosul Său Sânge, la patimile pe care Le-a suferit pentru a noastră mântuire…

Fiecare picătură din Sângele Lui, care S-a scurs din mâinile, picioarele și din preacurata Lui coastă valorează mai mult decât toate comorile lumii și decât întreg Universul. Sângele Lui! Fiecare picătură din Preacuratul Său Sânge este binecuvântarea omenirii, izbăvirea lumii, iertarea păcatelor, viața veșnică, baie care albește sufletele…”

*

12 septembrie 2018
de OrthoWords
1 Comentariu

PREDICA SF. IERARH LUCA AL CRIMEEI LA CRUCEA DOMNULUI

PREDICA SF. LUCA AL CRIMEEI LA

CRUCEA DOMNULUI

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a Domnului este una dintre cele mai importante sărbători. Este atât de mare, încât Duminica dinaintea acesteia și Duminica de dupa ea, Sfânta noastră Biserică le dedică pregătirii creștinilor pentru ea și întăririi în cugetarea la aceasta. 

Cum ne pregătește Sfânta Biserică pentru această mare sărbătoare? Ne propune să ne concentrăm atenția și inima la Crucea Domnului…

… Trebuie să știm cu toții că aceste cuvinte ale lui Pavel ”Căci eu în trupul meu port semnele Domnului Iisus” sunt scrise pe haina fiecărui călugăr și fiecărei călugărițe. Mulți dintre cei care l-au iubit pe Hristos pot spune:  Nimeni să nu ne împovăreze, să nu ne defăimeze, să nu clevetească împotriva noastră, nimeni să nu ne chinuie cu tot felul de presupuneri, fiindcă purtăm semnele Domnului Iisus.  Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraților! Amin. (23 septembrie 1945 )

11 septembrie 2018
de OrthoWords
0 Comentarii

PREDICĂ LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI (14 Septembrie)

Inaltarea Sfintei Cruci

PREDICĂ LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI (dupa Vecernie – 13 septembrie 2012)

Constantin cel Mare, întâiul împarat al crestinilor, avea razboi, precum zic unii din istorici, la Roma împotriva lui Maxentiu, pâna a nu lua împaratia. Iar altii zic ca la apa Dunarii împotriva scitilor.

Vazând ca multimea potrivnicilor era mai multa decât oastea lui, era cuprins de nedumerire si frica. Atunci i s-a aratat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, si litere romane împrejurul Crucii, care si acelea erau închipuite cu stele si ziceau: “Întru aceasta vei birui”. Facând numaidecât o cruce de aur, dupa chipul celei ce i se aratase, si poruncind sa fie purtata înaintea ostasilor sai, au dat razboi cu vrajmasii, dintre care cei mai multi au pierit, iar altii au fugit.

Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost rastignit pe Cruce, si crezând ca Acesta este Adevaratul Dumnezeu si întarindu-se cu Botezul împreuna cu maica-sa, a trimis-o la Ierusalim ca sa gaseasca Crucea lui Hristos. Si a aflat-o ascunsa, împreuna cu celelalte doua cruci, pe care fusesera rastigniti tâlharii; si nu numai crucile, ci si piroanele le-au aflat. Nestiind împarateasa care ar fi Crucea Domnului, s-a aratat aceasta prin minune. O femeie vaduva moarta, de care s-a atins Crucea a înviat; iar celelalte doua cruci ale tâlharilor nu au aratat nici un semn de minune. Atunci împarateasa s-a închinat si a sarutat Crucea, împreuna cu toata suita. Si neputând încapea tot poporul sa se închine s-a rugat ca macar sa o vada. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, si a înaltat deasupra amvonului Cinstita Cruce, si vazând-o poporul, a început a striga: “Doamne miluieste!” Si de atunci a început a se tine sarbatoarea Înaltarii Cinstitei Cruci.  (Sursa: http://www.credo.ro)

*

Troparul Inaltarii Sfintei Cruci: Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta; biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau.

Condacul Inaltarii Sfintei Cruci: Cel ce Te-ai inaltat pe Cruce de bunavoie, poporului Tau celui nou, numit cu numele Tau, indurarile Tale daruieste-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleste cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, daruindu-i lui biruinta asupra potrivnicilor, avand ajutorul Tau arma de pace, nebiruita biruinta.

11 septembrie 2018
de OrthoWords
1 Comentariu

PREDICĂ LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI (14 Septembrie 2011)

PREDICĂ LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI

(14 Septembrie 2011)

In fiecare an, pe data de 14 septembrie, praznuim Inaltarea Sfintei Cruci, cea mai veche sarbatoare in­chinata cinstirii lemnului sfant. In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: aflarea Sfintei Cruci pe  care  a fost rastignit Mantuitorul si  Inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusali­mului, in ziua de 14 septembrie din anul 335 si aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care  a depus-o  cu mare cinste in Biserica Sfantului Mormant din Ierusa­lim – Biserica Sfintei Cruci.

Aceasta sarbatoare a avut la inceput un caracter local si era celebrata numai la Ierusalim, unde se pastra lemnul Crucii Rastignirii. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins si in Constantinopol (secolul V), unde ceremonialul ei a primit o noua stralucire si dezvoltare, mai ales din sec. VII, cand Sfantul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol.

Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci a fost introdusa in calendarul roman de papa Serghie I. Continuă citirea →

1 septembrie 2018
de OrthoWords
1 Comentariu

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Mamant (2 septembrie)

Canon de rugăciune către

Sfântul Mucenic Mamant

(2 septembrie)

 

 

Acest sfânt a trait în a doua jumătate a secolului al III-lea şi era din cetatea Gangra, în Paflagonia (Asia Mică). Părinţii săi erau creştini, şi fiind prinşi pentru credinţă în Hristos şi băgaţi în temniţa, Mamas (Mamant) s-a născut acolo, în închisoare.

       Murind părinţii lui în temniţă, fericitul acesta a fost luat de o femeie creştină, anume Ammia, care l-a crescut. Şi deoarece copilul striga adesea pe maică-sa zicând “mama”, ea i-a pus numele Mamant.

        Iar dacă s-a făcut de cincisprezece ani, aflându-l că este creştin, l-au prins şi l-au bătut cu toiege, şi spânzurându-i un plumb pe grumaz l-au aruncat în mare. Dar prin dumnezeiască putere, mântuit de primejdie, s-a ascuns într-o peşteră, şi se hranea cu lapte de ciută. Şi iarăşi prinzându-l, l-au supus la şi mai grele chinuri şi, spintecându-i-se pântecele cu suliţe de fier, s-a mutat din lumea aceasta.  (Sinaxar)