Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…

PREDICĂ LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI (14 Septembrie 2011)

| 1 Comentariu

PREDICĂ LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI

(14 Septembrie 2011)

In fiecare an, pe data de 14 septembrie, praznuim Inaltarea Sfintei Cruci, cea mai veche sarbatoare in­chinata cinstirii lemnului sfant. In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: aflarea Sfintei Cruci pe  care  a fost rastignit Mantuitorul si  Inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusali­mului, in ziua de 14 septembrie din anul 335 si aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care  a depus-o  cu mare cinste in Biserica Sfantului Mormant din Ierusa­lim – Biserica Sfintei Cruci.

Aceasta sarbatoare a avut la inceput un caracter local si era celebrata numai la Ierusalim, unde se pastra lemnul Crucii Rastignirii. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins si in Constantinopol (secolul V), unde ceremonialul ei a primit o noua stralucire si dezvoltare, mai ales din sec. VII, cand Sfantul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol.

Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci a fost introdusa in calendarul roman de papa Serghie I.

Semnul Sfintei Cruci

Semnul sfintei cruci se face astfel: impreunam primele trei degete ale mainii drepte, iar pe celelalte doua le lipim de podul palmei si asa, cu varful celor trei degete unite ne insemnam la frunte, la piept, pe umarul drept si pe cel stang, rostind deodata cu el: in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, amin; si anume: cand zicem “in numele Tatalui”, ne insemnam la frunte ; cand zicem “si al Fiului”, ne insemnam la piept; cand zicem “si al Sfantului Duh”, ne insemnam umarul drept si apoi cel stang, incheind cu “Amin”. Cand credinciosii isi fac semnul crucii, trebuie sa stim ca prin acest act, ei isi exprima recunostinta fata de Hristos Cel rastignit pentru ei pe Cruce. Il roaga sa vina la ei si Sa se intipareasca in ei cu puterea Crucii Lui cu care a invins moartea, ca si ei sa invinga toate faptele egoiste.

Inchinarea pe care o fac credinciosii este o inchinare adresata lui Hristos, pe care-L vad cu cugetul lor rastignit pe cruce. De aceea Biserica spune: “Crucii Tale ne inchinam, Hristoase”, adica faptei Tale prin care ai fost rastignit pe cruce si intiparirii Tale de crucea pe care ai suferit-o pentru noi. Nu putem desparti fapta savarsita de cineva de persoana lui. Ea a ramas intiparita in persoana respectiva. Deci, spunand “Crucii Tale ne inchinam, Hristoase”, spunem de fapt: “Crucii care si-a lasat urma in Tine, Crucii care este in Tine si in care esti Tu mantuindu-ne prin ea!”

Sinodul al saptelea ecumenic, tinut la Niceea in anul 787, a stabilit definitiv ca modul de cinstire al Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea Sfintelor Icoane. Credinciosii obisnuiesc sa poarte crucea la gat, iar mormintele crestine sunt marcate cu cruci. Canoanele prevad ca orice fel de cruce, atat cele purtate de credinciosi, cat si cele de la morminte, sa fie sfintite.

Sursa text:  http://www.crestinortodox.ro

Un comentariu

  1. “Crucea este puterea lui Dumnezeu “(1 Corinteni 1,18 ) pentru cei ce voiesc sa se mantuiasca, pentru cei ce cred.Ea este “pecetea divina” de pe fata drept credinciosilor, pecete prin care acestia au scapat si scapa de urgiile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
    Pe cruce a fost pironit Dumnezeul trimis pe pamant pentru pacatele noastre, a patimit, a fost ranit si chinuit pentru faradelegile noastre, a primit pe dumnezeiestii Sai umeri neputintele noastre si a purtat durerile noastre.Prin atotcinstitul Sau sange a innoit firea noastra cea cazuta, toate facandu-le prin atotputernicia Sa desavarsita pe care mintea omeneasca nu o poate cuprinde, pentru mantuirea omenirii.
    Acest lemn sub forma de cruce a fost destinat sa primeasca trupul lui Iisus Hristos rastignit, durerile, chinurile Sale pana la incredintarea sufletului Sau in mainile Tatalui Ceresc.
    Acest lemn devenit sfant sa-l avem prefigurat permanent in sufletele noastre impreuna cu icoana Mantuitorului nostru, ca sa nu uitam nici o clipa jertfa Sa datatoare de viata si sa nu-L mai rastignim prin pacatele noastre.
    “Sa nu uitam ca dupa cruce a urmat invierea lui Hristos, suprema bucurie pe care ne-o vesteste Evanghelia.Crucea ne duce la biruinta, la invierea simturilor noastre amortite, a puterii noastre lancezande.” ( Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu ).
    Sa ne purtam fiecare cu dragoste crucea noastra cu gandul la crucea si patimile Domnului nostru Iisus Hristos, prin care am dobandit rascumpararea.
    ” Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si sfanta invierea Ta o laudam si o slavim ! ”
    Sfanta Cruce a lui Iisus, sfinteste-ne, izbaveste-ne de vrajmasii vazuti si nevazuti si ne mantuieste ! Amin !

Lasă un răspuns

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.