Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…

Sinaxar în Sfânta şi Marea Miercuri (31 martie)

| 1 Comentariu

Sinaxar în Sfânta şi Marea Miercuri (31 martie)

             În Sfânta şi Marea Miercuri dumnezeieştii Părinţi au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puţin înainte de mântuitoarea patimă.

Un comentariu

  1. Taina Sfantului Maslu in Sfanta si Marea Miercuri
    In Sfanta si Marea Miercuri se savarseste Taina Sfantului Maslu, in amintirea ungerii lui Hristos cu mir, in Betania. La sfarsitul slujbei, preotul ii unge pe credinciosi cu Sfantul Mir. Tot in aceasta zi se pomeneste vinderea lui Iisus de catre Iuda (de aceea credinciosii ortodocsi tin si miercurea ca zi de post de-a lungul intregului an).

    In Sfanta si Marea Miercuri aflam ca Pocainta este calea spre mantuirea noastra.
    (Parintele Petroniu Tanase, staretul Manastirii Prodromul de la Muntele Athos)

    (Sursa: Usile pocaintei, protosinghel Petroniu Tanase, Editura Trinitas)

    „Ultima Liturghie de pocainta din Miercurea cea Mare este o incheiere si pecetluire a intregii lucrari de pocainta a postului, aratandu-se ce minuni poate savarsi ea cand se lucreaza si cata paguba aduce cand lipseste. Cumpana celor doua praznuiri ale zilei: pacatoasa – ucenicul Iuda, este rasturnata de pocainta. Pacatoasa se afla in starea cea mai de jos a caderii: desfranarea, iar Iuda, in starea cea mai de cinste: ucenic al Stapanului. Pe aceea, pocainta o ridica si o face mironosita. Pe Iuda, lipsa pocaintei il coboara la cea mai de jos cadere, il face tradator si-l duce la spanzuratoare. Aceasta rasturnare ne umple de teama si ingrijorare pentru mantuirea noastra, dar totodata si de mare incredere si nadejde, pentru puterea cea mare a pocaintei, ce ne sta la indemana.
    Pozitia sufleteasca este hotaratoare pentru mantuire.
    Dar sa ne oprim mai staruitor asupra acestora. Fariseii si carturarii, indeosebi, si poporul evreu, in general, aveau credinta ca ei, ca popor ales si chivernisitori ai Legii ce erau, erau destinati din oficiu sa fie mostenitori ai Imparatiei cerurilor. Mantuitorul, in repetate randuri, le-a aratat ca aceasta credinta este gresita. Pilda vamesului si a fariseului arata tocmai aceasta: un pacatos si un drept, prin pozitia si prin faptele lor, isi schimba intre ei locurile, prin pozitia sufleteasca. Ucenicul si pacatoasa pomeniti in Miercurea sfanta arata si mai deplin acest lucru. Ucenicul cunoaste si mai bine pe Domnul sau: traise ani de zile alaturi de El, vazuse atatea minuni, auzise atatea invataturi minunate si cu toate acestea, pentru ca s-a lasat robit de iubirea de argint, a ajuns la pieire vesnica.
    Dimpotriva, desfranata cea instrainata de Dumnezeu, aducand cu mare cainta lacrimi si mir de mult pret, devine mironosita si pregateste spre ingropare pe Domnul, iar lucrul ei se va vesti in toata lumea spre pomenirea ei. Slujba Utreniei, adica denia din Sfanta si Marea Miercuri, ne pune mereu in fata cele doua stari.
    Invatatura vesnica ce rezulta din intamplarile acestei zile nu trebuie nici o clipa uitata. Ceea ce s-a intamplat cu Israelul de alta data, cu carturarii si preotii sai, se poate intampla si cu Israelul cel nou, cu crestinii si cu slujitorii sai: preotii si monahii. Nu starea de a fi popor ales, crestin, preot, este mantuitoare, ci raspunsul la aceasta chemare, faptele corespunzatoare chemarii, starea launtrica, cainta, smerenia. De aceea, Sfintii Parinti zic adesea: “Mai bine un pacatos smerit, decat un drept mandru”. La sfarsitul postului, pomenirea pacatoasei si a vanzarii lui Iuda are un talc indoit“.
    Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,acum si pururea in veci cu DOMNUL NOSTRU PATIMITORUL IISUS,sa fim!
    Amin!

Lasă un răspuns

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.