Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…

Vitamine duhovniceşti pentru întărirea sufletului…

| 3 Comentarii

            Când eşti cu totul neajutorat

***

           Pune-L la încercare pe Dumnezeu

3 Comentarii

  1. “Aşa mi-e firea”
    Există o povestioară interesantă despre un scorpion care,fiind un foarte prost înotător, a cerut unei broaşte ţestoase să-l treacă râul în spinare. “Ai înnebunit?” a zis ţestoasa . “În vreme ce eu voi înota, tu o să mă înţepi şi am să mă înec.”
    “Dragă ţestoasă”, a râs scorpionul, “dacă te-aş înţepa şi tu te îneci, mă scufund şi eu împreună cu tine.Nu ar fi logic să fac aşa ceva”.
    “Ai dreptate”, a strigat ţestoasa.”Urcă-te!”
    Scorpionul s-a urcat la bord. Pe la mijlocul râului a înţepat-o puternic pe ţestoasă. Pe când amândoi se duceau la fund, ţestoasa a spus :”Te superi dacă te întreb ceva? Ai zis că nu e logic să mă înţepi. De ce ai făcut-o?”
    “Ei, nu are nimic de-a face cu logica”, a răspuns trist scorpionul aproape înecat. “Aşa mi-e firea”.
    Iată unde este nevoie de schimbare:în caracterul omului, în firea lui. Psihiatria nu a reuşit niciodată să aducă această schimbare, la fel cum nu a reuşit nici psihologia, sociologia, educaţia, guvernul, socialismul sau orice altceva.
    Numai HRISTOS poate produce o astfel de schimbare radicală, încât omul să devină “făptură nouă”.
    Din…VITAMINE DUHOVNICEŞTI PENTRU ÎNTĂRIREA SUFLETULUI , 7 februarie, pag.47

  2. Dreptmăritori şi iubiţi fraţi şi surori în Sfânta Biserică a Domnului nostru Iisus Hris­tos, Hristos a înviat!
    În lumina Învierii, în lumina pascală, petrecem îndeosebi aceste zile, după calendar, de la Înviere până la Înălţarea Domnului. Precum suntem încredinţaţi mereu, fiecare dumini­că preamăreşte Învierea. Şi în fiecare zi şi clipă de la Hristos cel răstignit şi înviat, de la acel fapt unic al Dumnezeirii pentru noi, să cugetăm, să grăim şi să petrecem cu această con­ştiin­ţă a Crucii şi a Învierii Lui, a împărtăşirii noastre din Crucea şi Învierea Lui, ca unii care aşa am fost zidiţi, să fim părtaşi la ceea ce Dumnezeu-Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt ne-a dăruit. Şi cel mai scump dar, se înţelege, e Învierea; dar nu numai: e Crucea şi Învierea. Prin Cruce, ca­re-i calea spre Înviere: acesta este darul, bucuria şi puterea prin care suntem chemaţi să tră­im. Numai aşa omenirea trăieşte potrivit chemării ei, potrivit vredniciei ei de a fi zidită după chipul lui Dumnezeu şi în perspectiva infinitei asemănări cu El.
    Palama spune: “Cei dinainte de Hris­tos de departe îmbrăţişau, prin credinţă, descoperirile cele viitoare” – cei ce n-au văzut şi au crezut.
    Iubiţilor, în taina Paştelui, o dată cu marea trecere de la nefiinţă la fiinţă a Creaţiei, cu marea trecere a lui Israel de la robie la libertate, cu marea trecere de la Cruce la Înviere a lui Hristos, să cugetăm o clipă la trecerea pe care o simţim în noi. Îngăduiţi să citesc cuvântul atât de luminos: “Venit-ai, Doamne, cu strălucirea cea neumbrită a dumnezeirii Tale, uşile fiind încuiate. Şi stând în mijlocul ucenicilor, le-ai dezvelit coasta Ta. Şi arătându-le semnele rănilor din mâinile şi din picioarele Tale, şi risipind mâhnirea tulburării lor, ai glăsuit lămurit: «Precum vedeţi, din trupul cu care M-am întrupat, o, prieteni, nu port fire de duh»”. Pare numai trup, ca noi; trup ca ale noastre, pe care le privim cu ochii aceştia. Trupul e ca un fel de perete, în care nu vedem în adânc sufletul. De aceea Palama spune că la înviere abia de vom ghici trupul din suflet, în timp ce acum abia de ghicim sufletul în trup. Dar Mântuitorul S-a arătat în trup
    “Pe ucenicul care se îndoia l-a îndemnat să se atingă cu frică, zicându-i: «Ei, cel ce pe toate le iscodeşti, vino şi nu te mai îndoi!»”. Le iscodeşti: adică le cercetezi raţional, cu judecata omenească. „Cum, cel pe care l-am văzut răstignit, pe care puteam să-l pipăi, e acelaşi cu cel înviat?!”. Asta-i iscodirea lui raţională. Că omul raţionează şi, raţio­nând, se îndoieşte. “Iar el, simţind cu mâna firea Ta cea îndoită…” – ce cuvânt răs­colitor! Când omul „se îndoieşte”, el se împarte în două. Aşa a fost căderea lui Adam. Îndoiala e în minte, e a raţiunii omului. De aceea Dumnezeu a apărut în „fire îndoită”: pentru cel care se îndoieşte. Mintea şi voinţa ta îndoite sunt chemate să pipăie firea îndoită, pe Hristos, Dum­nezeu şi Om, în cele două firi, în care nu mai e îndoială, ci unitate desăvârşită. Şi aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. În aceeaşi idee, cu frică şi credincioşie, a grăit Toma atunci, pătruns de credinţă. El, cu firea lui îndoită, a pipăit firea îndoită, a Dumnezeirii şi omenităţii, şi a strigat: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.
    Aşa să simţim toţi că ne împărtăşim, atingând – cu ochii, cu mintea, cu inima – rănile Domnului şi, îmbrăţişându-L, să strigăm: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.

  3. Nu mai merg fisierele audio de pe aceasta pagina !

Lasă un răspuns

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.