Obs: Cuvântul va fi reîncărcat în luna decembrie. Până atunci, cei care doresc să-l reasculte ni se pot adresa, iar noi îl vom trimite în cel mai scurt timp cu putinţă!  

 În prima parte a înregistrării este cuprinsă omilia Sf. Neofit Zăvorâtul, iar în cea de-a doua parte, omilia Sf. Grigorie de Nyssa.

Prezentăm şi câteva date despre Sfântul Neofit:

  

      Sfântul Neofit a fost scriitor şi erudit şi a scris multe manuscrise. Unele dintre acestea se păstrează până astăzi.
                Cinstit ca sfânt mucenic, Neofit s-a născut pe insula Cipru în oraşul Lefkara şi a trăit în vremea în care Richard Inimă de Leu a cucerit insula. A trăit într-o peşteră cea mai mare parte a vieţii şi, în cele din urmă, a fost omorât pentru credinţa lui; valoare lui istorică stă în însemnările pe care le-a făcut din era zbuciumată a cruciadelor şi în înţelegerea lui despre diferitele schimbări de putere care au avut loc în acea perioadă. Trăind din aproximativ 1134 pînă în 1219, Sfântul Neofit a întruchipat modelul de viaţă monastică din acea vreme. A fugit de averile materiale şi a trăit în izolare totală.
              A intrat pentru prima oară ca ucenic la mănăstirea Sfântului Ioan Hrisostom din Kutsoventis. A făcut acest pas din dorinţa de a se opune căsătoriei aranjate de către părinţii lui. În 1158, a părăsit Ciprul şi a încercat să trăiască ca anahoret aproape de Ierusalim. Apoi, a avut o vedenie care i-a spus să se întoarcă pe insula pe care s-a născut şi, apoi, s-a retras pe dealurile din apropierea Pafos-ului. În 24 iunie 1159 s-a retras oficial în izolare în chilia lui din peşteri. A săpat singur în peşteră, lărgind locul şi, pe 14 septembrie, după aproape un an, l-a terminat. A construit un altar în peşteră şi şi-a săpat propriul mormînt. Acest act a contribuit la crearea comunităţii lui monastice, care a înflorit mai tîrziu acolo. În 1170, a fost hirotonit oficial preot de către Episcopul Vasilios Kinamos din Pafos (1166-1205).
                Sfântul Neofit este unul dintre cei mai cunoscuţi conducători religioşi din istoria insulei, care a stabilit o comunitatea monahală în peşterile din apropierea Pafos-ului. Sfântul Neofit a numit partea de peşteră unde vieţuia el “enklistra”, care se traduce literar ca “izolare”. Cobora doar duminica pentru a predica şi pentru a-i sfătui pe ucenici. În chilia în care a trăit se găsesc până astăzi masa lui de piatră şi locul de piatră pe care dormea. De asemenea, mormântul lui este încă acolo. Mănăstirea Sfântului Neofit este vizitată de pelerini pe tot parcursul anului. Aceştia vin să vadă locul în care Sfântul a săpat cele trei peşteri cu propriile sale mâini. Peşterile sunt cunoscute ca schitul sau “enklistra” şi aici Sfântul Neofit a trăit cea mai mare parte a vieţii. Dintre cele trei peşteri, una reprezenta biserica, cealaltă reprezenta altarul şi a treia constituia chilia lui. (Sursa: http://ortodoxiesiviata.blogspot.com/2009/04/sfinti-din-cipru-sfintul-neofit.html).  

           “Mie nu mi se cuvine să vorbesc sau să dialoghez, nu mi se cuvine să fiu văzut sau să văd, nici să fiu hrănit cu mîncare pentru oameni. Mie mi se cuvine să fiu îndoliat zi de zi, să mănînc praful pămîntului şi frunzele copacilor, să-mi beau lacrimile, din pricina păcatelor şi greşelilor mele, căci l-am întrecut întru totul pe fiul risipitor”(„Simple Imnuri de Pocăinţă”).