Lectură din Filocalia de la Optina –
DESPRE TRISTEȚE
Sfintii Parinti incadreaza tristetea in randul patimilor principale care muncesc si il stapanesc pe om. Spre deosebire de toate celelalte patimi tristetea paralizeaza inima si o face incapabila de a mai simti orice bucurie. Cel stapanit de tristete isi pierde interesul pentru activitati obisnuite, chiar si pentru cele care pana atunci ii erau placute. Aceasta incremenire l-a facut pe Talasie Libianul sa defineasca tristetea ca fiind lipsa placerii – fie a celei dupa Dumnezeu, fie a celei dupa lume”, iar Sfantul Ioan Casian spune ca „pe cel ce l-a cuprins, ea il zdrobeste sufleteste, paralizand orice sarguinta si dorinta de mantuire”.
Spre deosebire de toate celelalte patimi care prin definitia lor urmari a satisface placerea sufletului, tristetea este singura care refuza sa aduca aceasta placere, ea aducand direct durerea. Astfel scria si Evagrie Ponticul „toti dracii (patimile – n.ns.) fac sufletul iubitor de placeri, numai dracul intristarii nu primeste sa faca aceasta, …uscand prin intristare orice placere a sufletului”.
Tot pentru a arata efectele devastatoare pe care le are tristetea asupra inimii, Sfantul Ioan Casian foloseste urmatoarea comparatie: „ca molia pentru vesminte si cariul pentru lemn, asa este vatamatoare tristetea pentru inima omului”. Altfel spus, tristetea mananca inima omului. Nu se poate sa existe om care sa nu fi simtit cum i se topeste inima din cauza durerii provocate de tristete, sa nu fi simtit cum i se rupe sufletul in doua si nimeni nu l-ar mai putea scoate din acea stare. Descartes, descriind tristetea, scrie: „simtind in jurul inimii ca un fel de lanturi care o strang”; caci durerea, asemenea unor lanturi, sufoca inima omului.
Starea omului care e incercat de o astfel de patima este putin placuta. Acum, plecand de la observarea vietii omului, presarata din cand in cand cu bucurii si tristeti, imi pun urmatoarea intrebare: asa trebuie sa se desfasoare o viata de om, care mai e si crestin? Si cum ramane cu indemnul Sfantului Apostol Pavel: „bucurati-va pururea” (Filip. 4, 4)? E posibil asa ceva? Cel fel de bucurie e aceea? ….. Patima tristetii la Sfantul Ioan Casian