Fragmente din Omilia a 10-a  – Despre ingrijirea sufletului

a Sf. Nectarie de Eghina

Cum trebuie să ne apropiem de împărtăşirea cu Sfintele Taine

*

Caracterul celui ce se împărtăşeşte cu vrednicie

*

Modul în care trebuie să ne apropiem de Dumne­zeiasca Euharistie ne învaţă pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: Să se cerceteze omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.(1)

Să îşi cerceteze, fiecare mai întâi conştiinţa, pen­tru a-şi da seama de starea lui morală şi de relaţia cu Dumnezeu şi cu aproapele şi, dacă le află pe acestea în stare plăcută lui Dumnezeu, să se apropie să se îm­părtăşească. Altminteri să se ferească, fiindcă nu es­te nimic comun între ceea ce este sfânt şi ceea ce este blestemat. Sfântul Apostol Pavel, îndemnând pe corinteni să nu se însoţească cu cei necredincioşi, adi­că să nu primească însoţitori necredincioşi, zice: Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împăr­tăşire are lumina cu întunericul? Sau ce învoire este între Hristos şi Veliar?(2) Astfel încât ce părtăşie este între păcătos şi Dumnezeiasca Euharistie? Că se cu­vine să ne apropiem de Sfintele Taine cu evlavie ne învaţă pe noi însuşi Dumnezeu, poruncind lui Moise să nu se apropie de rugul aprins încălţat, ci să îşi dez­lege încălţămintea picioarelor lui în semn de evlavie, fiindcă locul în care stătea era sfânt. Moise, Moise, nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt(3). Aşadar trebuie să ne apropiem cu toată evlavia, curaţi de orice întinăciune a trupului şi a duhului(4), pentru a ne împărtăşi cu vrednicie. Fiindcă, dacă Dumnezeu a poruncit lui Moise să îşi lepede încălţămintea pentru a se apropia de un loc sfânt, cu cât mai dator eşti tu, creştine, să lepezi orice legătură a păcatului ca să pri­meşti în tine întreg pe Dumnezeu? Oare pâinea aceea sfântă nu este Trupul Domnului? Şi Sfântul Potir nu este oare Sângele Domnului? Paharul binecuvântă­rii, pe care l-am binecuvântat, nu este împărtăşirea cu sângele Domnului? Şi pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşire cu trupul Domnului?(4) Cum, dar, vă veţi apropia cu o conştiinţă încărcată de fo­cul care îi arde pe cei nevrednici? Căci este cărbune aprins care îi arde pe cei nevrednici.(5) De aceea dez­leagă orice legătură a duşmăniei faţă de aproapele, orice poliţă a nedreptăţii, leapădă ceea ce este străin, şi fereşte-te de rău şi fa binele,(6) întoarce-te la Domnul şi apropie-te, ca să fii sfinţit întreg, să fii luminat şi să devii sălaş al dumnezeiescului har, să fii unit cu Hris­tos, ca să rămâi întru El şi El întru tine. Cel ce mănân­că trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.(7)

(1) I Cor. 11, 28-29;
(2) II Cor. 6, 14-15;
(3) Ex. 3, 2-5;
(4) 2 Cor. 7, 1;
(5) I Cor. 10, 16;
(6) I Cor. 11, 27;
(7) Ps. 33, 15;