Predici Ortodoxe

Lecturi duhovniceşti, predici audio, cuvinte de folos…

Predică la pomenirea Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul (2011)

| 5 Comentarii

Predică la pomenirea Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul

]

Sfântul  si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a  deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi  in Galaad. Traditia apocrifa, care a  transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din  tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre  acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III  Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

Se  spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l  in scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al  râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din  copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata  lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune  arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii  manastiresti.

Pe  vremea când Ahab a urcat pe tronul regatului  din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam,  lipsa de piosenie si depravarea   predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si  pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si  Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse : „Domnul  e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau  astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie decât prin  cuvânt din gura mea ! „. La cuvintele Profetului o secete groaznica  se abatu atunci, ca febra, asupra pamântului : totul fu secat, devastat,  ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele  salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau  si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face  pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.

Din  porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmântat cu  piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa  traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi,  si unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se  adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi – animale pe care evreii le  considerau impure si care aveau reputatia unei mari cruzimi fata de  progeniturile lor – pentru a-i duce pâine dimineata si carne seara, ca sa  trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea. Când cascada seca si ea,  Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasându-l sa  vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi  inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagâna, care aduna  lemne pentru a coace pâine pentru ea si fiul sau. In ciuda saraciei in care se  afla, ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o  ceru, ea ii pregati o pâine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara  intârziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvântul Profetului, covata sa  cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pâna la revenirea ploii.  Trecusera câteva zile de când Ilie era gazduit la aceasta vaduva când iata ca  fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi  adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo  unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit  chemându-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tânarul baiat  viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.

Seceta  isi abatuse nenorocirea peste tot tinutul de peste trei ani si mare parte din  populatie fusese deja decimata ; dar Dumnezeu, respectând juramântul  Profetului sau, nu voia sa isi arate mila mai inainte ca Ilie sa fi inteles ca  el nu doreste moartea pacatosilor ci intoarcerea lor la credinta (cf. Iezechiel  33 :11). Il trimise deci pe Profet la regele Achab, pentru a-i anunta ca  urgia avea in curând sa inceteze. Ilie se arata in fata regelui care ramase  surprins sa il vada venind, liber, pe cel pe care il cautase peste tot cu  slugile sale si il invita sa adune pe tot poporul lui Israel pe muntele Carmel  ca martor al confruntarii sale cu cei 450 de profeti ai lui Baal si cei 400 de  profeti ai padurilor sacre  intretinuti de infama Izabel. Cind toata lumea  fu adunata, Ilie zise falsilor profeti : ” Pâna când veti schiopata in  genunchi ? Daca Domnul  este  Dumnezeu, mergeti dupa el ! Daca este Baal, atunci duceti-va la  el ! „. El ceru ca doi tauri sa fie pregatiti pentru sacrificiu si sa  fie asezati pe rug, dar fara sa aprinda focul si ii lasa pe falsii profeti sa  aduca primii sacrificiul. Acestia il invocara cu strigate pe Baal, taindu-si  carnea, din zori pâna in seara, dar in zadar. Ilie râdea de ei, incurajându-i  sa strige mai tare, de teama ca zeul lor sa nu fi adormit sau sa nu fie ocupat  cu alte treburi. La venirea serii, Profetul inalta un Altar cu 12 pietre,  reprezentând cele 12 semintii ale lui Israel, sapa un sant larg in jurul  Altarului, pe care pusese taurul jupuit de piele, si porunci sa fie varsata, in  trei rânduri, apa din belsug peste victima, astfel incât sa se umple santul.  Apoi adresa spre cer un strigat puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui Abraham,  lui Isaac si al lui Iacov. Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul  si apa. Tot poporul cazu atunci cu fata la pamânt strigând : ” Cu  adevarat Domnul este singurul Dumnezeu „. Din porunca lui Ilie, falsii  profeti fura prinsi si omul lui Dumnezeu le taie beregata cu propriile sale  mâini la râul Cison. El  il anunta apoi pe Achab ca seceta avea in  curând sa inceteze, apoi urca in vârful Carmelului si, plecându-se asupra  pamântului, cu capul intre genunchi si mintea adunata in inima, incepu sa se  roage. De sapte ori trimise pe slujitorul sau sa priveasca orizontul, in  directia marii, iar a saptea oara un norisor isi facu aparitia, cerul se  intuneca si ploaie cazu din belsug, raspândind pe pamânt binecuvântarea  cereasca.

Când  regina Isabel afla de masacrul profetilor sai, se enerva cumplit si se jura sa  se razbune. Ilie, care nu se temuse de multimea falsilor profeti, fu parasit de  harul lui Dumnezeu si cuprins de lasitate se ascunse in Bersabeea in pamântul  lui Iuda.  Epuizat de cât mersese in  pustiu, se aseza la umbra unui copac si ii ceru lui Dumnezeu sa ii ia viata  inapoi. Un Inger al Domnului i se arata atunci cu o pâine si un urcior de apa.  Acest ajutor dumnezeiesc il facu sa isi reimprospateze fortele si putu sa  mearga 40 de zile in pustiu, pâna la muntele lui Dumnezeu, Horeb (vârful  muntelui Sinai, pe acelasi loc unde Dumnezeu i se aratase lui Moise, cf. Exod 33). Intra in adâncul stâncii in care se  ascunsese in trecut Moise si Dumnezeu ii vorbi noaptea. Ilie raspunse : ” Sânt  plin de sârguinta pentru Domnul atot-puternic caci fiii lui Israel au parasit  legamântul Tau, au doborât Altarele tale si Ti-au ucis Profetii, am ramas  singur iar ei incearca sa imi ia viata „. Dumnezeu ii porunci sa iasa si  sa stea pe munte pentru a-l vedea. Se facu atunci o furtuna puternica, muntii  fura despicati iar stâncile sparte, dar Domnul nu era in furtuna ; iar dupa  furtuna, un cutremur, dar Domnul nu era in cutremur ; un foc, dar Domnul nu era  in foc. Dupa foc se auzi o adiere usoara. Cum o auzi, Ilie isi ascunse fata cu  haina sa si se tinu sub pestera, caci Dumnezeu era in adierea usoara. Domnul ii  spuse ca, departe de a fi singurul dintre drepti, alti sapte mii de Israeliti  nu isi plecasera genunchii in fata lui Baal si ii porunci sa se intoarca pe  acelasi drum pentru a unge pe Hazael ca rege al Siriei si pe Iehu  ca rege al lui Israel, apoi pe Elisei ca  urmas. Gasindu-l pe Elisei ocupat cu aratul pamântului cu 12 perechi de boi,  Ilie isi arunca peste el haina lui facându-l discipolul sau (cf. 14 iunie)

Regele  Achab continua insa cu faptele sale lipsite de piosenie si pusese stapânire pe  vita-de-vie a lui Nabot din Yizreel ,  cerând – la sfatul lui Isabel – ca acesta sa  fie omorât. Profetul Ilie, care nu se mai manifestase pentru o vreme, fu trimis  de Domnul in Samaria si spuse regelui : ” Chiar pe locul in care  câinii au lins sângele lui Nabot câinii vor linge si sângele tau iar  prostituatele se vor lafai in sângele tau „. El mai spuse ca nefericirea  avea sa se abata peste toata casa lui Achab, câinii aveau sa sfâsie trupul lui  Isabel pe zidul de fata de la   Yizreel. La aceste cuvinte, regele fu cuprins de  cainta : isi sfâsie hainele, se imbraca cu un sac si tinu post. Domnul  aproba pocainta lui si anunta prin Profetul sau ca nu va da frâu liber mâniei  Sale decât sub domnia fiului sau.

Achab  muri la putina vreme iar fiul sau, Ohozias , om superstitios, lua prelua  puterea. Cazând bolnav trimise soli in cautarea unui oracol pe lânga Baal Zebud  la Egron  (Akkaron). Profetul Ilie se prezenta in fata solilor, anuntând ca regele nu se  va mai scula. Când transmisera acest mesaj, descriindu-l pe Profet, regele  intelese ca era vorba de Ilie si trimise o armata de 50 de oameni pentru a-l  aresta. Dar in doua rânduri, din porunca Profetului, un foc coborî din cer si  ii mistui pe soldati. Al treilea ofiter il ruga sa il crute iar Ilie il asculta  si se duse la rege, anuntându-i chiar el ca avea sa moara pentru ca ceruse  ajutor de la falsii zei. Ohozias nmuri intr-adevar la câteva zile iar fratele  sau Ioram deveni rege al lui Israel. In timpul celor 12 ani ai domniei sale el  suprima cultul lui Baal, dar nu facu sa inceteze pacatul lui Ieroboam care  daduse nastere schismei in rândul poporului lui Dumnezeu si incurajase  idolatria. De aceea Dumnezeu abatu necazul asupra casei sale si indeplini  profetia facuta de Ilie in timpul lui Achab : Iehu lua puterea in urma  unei conspiratii impotriva lui Ioram si, intrând el in orasul Yizreel, Isabel  fu omorâta aruncata din inaltul unei ferestre. Sângele sau se scurse pe zid iar  câinii ii mâncara trupul mai inainte ca ea sa fi putut fi ingropata.

Dupa  15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu,  Ilie se duse de la Galgalla  Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa isi paraseasca invatatorul. De acolo  se dusera la Ierihon. Ajuns  pe malul Iordanului, Ilie isi lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi  apele, care se despartira pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Când Elisei ii  ceru sa primeasca indoita parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse :  ” Daca ma vei vedea pe când voi fi inaltat la cer, asa ti se va da „.  Si pe când mergeau ei astfel prin pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai  scaparatori aparu intre ei. Ilie urca in car si fu „ca” luat in cer (Parintii  au subliniat ca acest ” ca „, adaugat in versiunea Septanta arata ca  Ilie nu a fost dus cu trupul la   Cer, fapt imposibil inainte de invierea si inaltarea lui  Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si  a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pâna in ultima zi), intr-un  rotocol, in timp ce Elisei striga : ” Parinte, Parinte, carul lui  Israel si caii sai ! „. El lua haina Profetului care cazuse peste el  si lovind apele de doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de Fiii  Profetului care strigau : ” Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui  Elisei ! „.

Astfel  inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului  Nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el  vestea coborârea Sfântului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfântul Roman Melodul,  Condacul Profetului Ilie, 33).

Reprezentant de vaza al  ordinului profetic ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii,  Ilie fu judecat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat,  alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata (cf. Matei  17), care anunta a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos. Coborând de pe  muntele Taborului, discipolii il intrebara pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina  inainte de invierea mortilor pentru a pune toate lucrurile inapoi cum au fost,  dupa cum invata Profetii (Malahia 3 :23).  Hristos le raspunse : ” Ilie a venit deja si ei nu l-au cunoscut ci  l-au tratat dupa cum au vrut ei „, facând aluzie la Sfântul Ioan Botezatorul care  venise sa pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc  1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului  lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri,  la sfârsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori,  care vor muri in ultima lupta împotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest  scop.

Sursa: Calendar-ortodox.ro

5 Comentarii

Dă-i un răspuns lui Ortodox Anulează răspunsul

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.