Sfânta Muceniţă Fotini este femeia samarineancă, cea care i-a dat Mântuitorului apă la fântâna lui Iacov. Sf. Ap. Ioan redă portretul acestei femei în dialogul cu Iisus.

Mântuitorul îi spune femeii: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: «Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot»“. El vorbeşte despre apa duhovnicească, dătătoare de viaţă. „Apa cea vie“ despre care vorbeşte Hristos este harul care adapă sufletul şi îl face izvor nesecat de viaţă, bucurie şi putere dumnezeiască. Vedem cum, pentru a o face să înţeleagă mai bine, Iisus conduce convorbirea pe un alt făgaş. Mântuitorul face înaintea ei o minune, dezvăluindu-şi puterea de prooroc. El îi adresează invitaţia de a-şi chema bărbatul, ştiind că ea se afla într-o situaţie destul de delicată din acest punct de vedere. Ea avusese mai mulţi soţi, ceea ce îi conferea un statut de femeie marginalizată în acea epocă. De altfel, ne putem da seama de acest lucru şi din faptul că ea era singură la fântână, nu în grup cu alte femei, aşa cum era obiceiul. Dar Mântuitorul îi cunoaşte căutările sufleteşti şi de aceea îi aduce în faţă trecutul, pentru a-şi putea da seama că este, spune pr. Ilie Melniciuc „lipsit de sens spiritual, recunoscând cu sinceritate lipsurile vieţii ei“. Astfel, începe să se trezească în ea o înţelegere şi o simţire tot mai înaltă: „Doamne, văd că Tu eşti prooroc“. Merge mai departe si Îi pune înainte două probleme actuale pentru acele timpuri: închinarea către Dumnezeu la iudei şi la samarineni şi venirea lui Mesia. Pentru ea, la fel ca pentru toată lumea de atunci, ideea despre Mesia era ceva foarte îndepărtat. Iar acum, Domnul îi spune cât se poate de direct: „Eu sunt şMesia cel aşteptatţ“. Ea nu-I mai răspunde nimic, căci rămâne fără glas. Atunci, „femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: «Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?» Şi au ieşit din cetate şi veneau către El“. Iisus îi descoperă acestei femei scopul întrupării Sale, identitatea Lui – Fiul lui Dumnezeu – şi minunata posibilitate de a primi „apa vie“ a vieţii veşnice cu Dumnezeu. I-a oferit cinstea de a fi un evanghelist care a mers să propovăduiască Evanghelia la poporul său. Unii dintre evreii ce respectau Legea cu stricteţe ar fi putut să se simtă ofensaţi fie şi numai pentru faptul că li se adresează, şi totuşi, acea femeie a fost aleasă pentru îndeplinirea unei misiuni atât de importante. Cu o rară îndemânare şi putere de convingere, ea captează simplu şi imediat atenţia cetăţenilor Siharului. Mărturia ei aduce roadă multă, căci despre aceştia evanghelistul spune, în finalul acestui episod: „Iar femeii i-au zis: «Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii»“. Sursa textului:   Ziarul Lumina.