”   Închipuiţi-vă templul. În mijloc, Simeon, primitorul de Dumnezeu, cu Pruncul domnesc în braţe…Cuprinzându-L în braţe pe Domnul, dobândindu-I şi însuşi fiind dobândit de Dânsul, el este în răpire şi ca unul care nu ar mai fi pe pământ, ci în cer, pune capăt tuturor lucrărilor şi ostenelilor sale, zicând: „Acum, slobozeşte. Acum am atins tot ce căutam şi aşteptam şi mi s-a făgăduit. Am totul, mai mult nu am ce căuta şi mai departe nu am unde merge.” Ce întâmplare! Fiecare să tragă ce învăţătură are nevoie, pentru că aici sunt multe lucruri ziditoare! …

       Nu cu o parte oarecare, ci pe de-a întregul trebuie să ne supunem lui Dumnezeu şi să ne dăruim Lui, aşa încât chiar dacă nu vă înduplecaţi să faceţi asta, cel puţin să spuneţi în sufletul vostru! Altminteri, nu se poate! Trebuie să-L căutăm pe Domnul şi doar spre El să năzuim cu toată fiinţa noastră! Ori facem aşa, ori ne pierdem!”