Cuvântul de închinăciune la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria

(15 august)

     ” Glas de trâmbiță și sunet de corn, care să răsune cât mai puternic și să răzbată până la margini cerând cu silință cuvântul pentru bunăvestirea sfintei zile de astăzi, de gurile sfinților mai înainte vestită, o, vrednici bărbați,  se primejduiește fiind silită a ieși din organul nostru răsunător, care este atât de neputincios și de slab! Dar Împărăteasa și Doamna noastră a tuturor, ca Una care nu este iubitoare de slavă, fără îndoială că va primi și acest cuvânt de acum al robului Ei, scurt și sărăcăcios, precum al nostru; cum primește cuvântările cele mari și pline de  strălucire ale celor ce grăiesc înalt, fiindu-ne nouă iubitoare blândă pentru rugăciunile Stăpânului nostru, tocmai fiindcă la un singur lucru ia aminte, ceea ce singură este Una, la bunătatea intenției noastre!

Toată făptura de sub cer, câți sunteți păstori, ierarhi și preoți, cei din sihăstrii și obști sau chinovii, câți sunteți împărați sau în dregătorii, bărbați și femei, flăcăi și fecioare,  de orice neam și de orice seminție sau limbă și toată adunarea care este îmbrăcată cu veștmintele virtuților,  încinsă cu mantie cu ciucuri de aur și împistrită,  să se apropie ca să prăznuiască cu strălucire sărbătoarea Mariei, Născătoarea de Dumnezeu, îngroparea și pogorârea Ei în mormânt…”