Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…

Din cuvintele rostite de Sf. Luca al Crimeei în săptămâna a treia din Postul Mare

| 1 Comentariu

Omilii ale Sf. Luca al Crimeei în săptămâna a treia din Postul Mare


Aceste două omilii reprezintă cuvintele rostite de Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei şi al Simferopolului, în săptămâna a treia din Postul Mare.

1. În grădina Ghetsimani

Să nu credeţi că doar pe cruce a răbdat Domnul suferinţe de nedescris. Chinuri şi mai cumplite au început în grădina Ghetsimani, la lumina lunii. Cum Îl mai sfâşia durerea pe Mântuitorul! Cât de fierbinte S-a rugat Tatălui Său: „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta, însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti!” Pentru că oamenii obraznici se vor gândi: Ce laşitate de a cerut Tatălui ca paharul pătimirilor să-L ocolească! De ce a cerut Tatălui, dacă pentru aceste pătimiri a venit în lume?
Din păcate nu toţi aprofundează ceea ce a trăit Domnul în inima Sa atunci! Nu toţi se cutremură la gândul că de pe faţa Lui cădea sudoare de sânge! Totuşi se cade să ştie toţi că lupta duhovnicească pe care a trăit-o Domnul în grădina Ghetsimani a fost cea mai mare şi totodată cea mai grea şi cea mai cumplită încercare din viaţa Lui!

2. Pe drumul durerii

De pe Domnul au scos purpură, dar au lăsat cunună de spini, peste care loveau cu băţul ca spinii să se înfigă şi mai adânc în sfântul Lui cap. Picături mari de sânge îi curgeau pe faţă. După aceea Domnul a fost dus la moarte pe o străduţă strâmtă, care până acum poartă numele de „Drumul durerii” sau „Via dolorosa”. Pe umerii Lui au pus o cruce grea, fiincă cel osândit la răstignire era silit să-şi poarte crucea până la locul execuţiei. Istovit, sleit de biciuire, El a căzut pe drum sub înfricoşătoarea greutate. L-au ridicat bătându-L şi L-au pus iarăşi să-Şi poarte crucea, însă El a căzut din nou…
Să mergem şi noi, cu capetele plecate şi, lovindu-ne în piept cu pumnii, să ne  amintim că şi pentru păcatele noastre, ca şi pentru păcatele întregii omeniri, a suferit Mântuitorul aceste înfricoşătoare chinuri şi pătimiri! Amin.  „

Un comentariu

  1. „Indelunga Ta rabdare
    Oare cum s-o laud eu?
    Ma uimesc,Stapane Doamne
    Si Mantuitorul meu!

    Prigonit ai fost in lume
    Incepand de la Irod,
    Pan-la pleava cea din urma
    A orbitorului norod.

    Nu te-ai maniat pe nimeni,
    Ca un miel ai fost de bland,
    De la bietele fapturi,
    Pocainta asteptand.

    Pe Cel ce vindeca leprosii,
    Il vezi acum de rane plin,
    Iar cei ajutorati de Dansul
    Acum Ii fac mai mare chin!

    De ce te tulburi,duhul meu,
    Si cauti iar a te mahni?
    Nadajduieste-n Dumnezeu,
    La El, ma voi marturisi.

    Opritu-S-a de-atea ori,
    De cate ceasuri sunt in zi,
    Sa vada care urmatori
    Pe drumul Crucii vor veni.

    Pe Stanca Sfantului Calvar
    Asteapta tainic El,mereu,
    Si iarasi ca si la talhar,
    Ti-ar zice,suflete al meu…

    Tu stai la foc acum ca Petru,
    Si cand te-ntreaba cine esti,
    Te prinde frica de Sinedriu
    Si pe Stapan, tagaduiesti.

    De nu tagadauiesti cu graiul,
    Tagaduiesti prin fapta rea,
    Caci dupa cum iti este traiul,
    Asa e si credinta ta!

    Ridicandu-Te cu Slava,
    Din locasul celor morti,
    Semnul sulitei,Hristoase,
    Si al cuielor Tu,porti.

    Fruntea Ta pastreaza inca,
    (Si in veacul viitor)
    Urma spinilor, adanca,
    Ca un semn biruitor.

    Iar la Tronul Cel din Slava
    CRUCEA ESTE STEAGUL SFANT
    Inchinat la Cer de Ingeri
    Si de oameni pe pamant.

    Sfintele Mironosite,
    Bucuratu-s-acum,
    Ca Mantuitorul nostru,
    Ne-a deschis la ceruri drum.

    Azi, MARIE-MAGDALENO,
    Spune celor muritori,
    Taina aratata tie,
    La Mormant de doua ori!

    Cine este Gradinarul?
    Care te-a intampinat,
    Spune ce ti-a zis la groapa,
    Ingerul cel luminat?

    Lasa mirul si vesteste,
    Ucenicilor fricosi,
    Spune azi la toata lumea
    Si celor necredinciosi!

    Striga la urechea surda
    A smintitilor atei,
    Poate vreo scinteie Sfanta,
    Sa patrunda si la ei!

    Iar de nu voiesc s-auda
    TAINA SFINTEI INVIERI,
    Varsa-le spre ingropare,
    MIRUL CEL RAMAS DE IERI!”

    (HRANA DUHOVNICEASCA –
    SF.IOAN ROMANUL-HOZEVITUL)

Lasă un răspuns

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.