LECTURĂ DIN CARTEA „VIAŢA LUI CONSTANTIN” A SCRIITORULUI BISERICESC EUSEBIU DE CEZAREEA (sec. IV) –
ULTIMELE LUI CLIPE DIN VIAŢĂ ŞI ÎNMORMÂNTAREA SA
„…chemând la sine pe episcopi, le-a vorbit în felul următor: ”A sosit în cele din urmă și clipa în care am nădăjduit atâta vreme și la care tânjind, atâta vreme m-am rugat, ca să dobândesc mântuirea cea întru Dumnezeu. A venit vremea ca și noi să fim însemnați cu pecetea nemuririi, vremea mântuitoarei pecetluiri, pe care cândva îmi doream s-o agonisesc în apele Iordanului, acolo unde spune tradiția că și Mântuitorul S-a făcut părtaș ei, spre a ne da astfel pilda spălării de păcat. Dar Dumnezeu, care știe ce anume ne este spre folos, vrea să ne împărtășim de ea chiar aici și încă de pe acum, încât nu mai șovăiți, fiindcă chiar dacă Dumnezeul vieții și al morții va vrea ca noi să rămânem încă în viață, oricum eu mă voi alătura poporului lui Dumnezeu aici și bucurându-mă de părtășia bisericii, voi putea lua astfel parte, împreună cu ceilalți creștini, la rugăciunile de obște. Lucrul acesta este un bun dobândit, iar de acum mă voi supune învățăturilor vrednice de viața întru Dumnezeu”.
Auzindu-i vorbele, episcopii au purces la cele cuvenite, săvârșind și împărtășindu-l cu dumnezeieștile Taine, nu însă înainte de a-i fi cercetat credința cu multă grijă. Sau numai înainte de a-i fi spus el ce urma să mai facă.
Așa a ajuns Constantin să fie din veac cel dintâi, singurul împărat care s-a învrednicit de desăvârșirea celei de a doua nașteri întru Tainele lui Hristos. Și învrednicindu-se a fi însemnat cu dumnezeiasca pecete, duhul său s-a bucurat, s-a primenit și s-a umplut de lumină dumnezeiască. Nemăsurata-i credință îi covârșea sufletul de fericire, uimindu-l la arătarea lucrătoarelor dovezi ale puterii lui Dumnezeu.
După îndeplinirea celor cuvenite, Constantin s-a îmbrăcat în straie împărătești, maiestuoase și strălucitoare ca lumina și s-a întins pe un pat alb, ca neaua, nemaiprimind pe el purpura. Iar în urmă, ridicând glasul, a înălțat lui Dumnezeu o rugăciune de mulțumire, adăugând următoarele:
”În clipa asta, pot spune cu adevărat că sunt fericit. Acum știu că m-am învrednicit de viața cea fără de moarte și că m-am împărtășit de dumnezeiasca lumină”. „
Asemenea om nu s-a mai pomenit din adâncurile vremurilor!
Pingback: Război întru Cuvânt » Predica Mitropolitului Augustin de Florina la praznicul Sfintilor Imparati Constantin si Elena
Pingback: Ultimele clipe ale împăratului Constantin « Blogul lui Vasile Călin Drăgan