LECTURĂ DIN FILOCALIA DE LA OPTINA – DESPRE CĂDERI

„Căderile noastre în mânie şi celelalte lucrări ale patimilor ne arată mândria duhovnicească avută înainte şi ne smeresc fără să vrem; să ne străduim să distrugem această rădăcină şi astfel ramurile vor cădea de la sine.

Pentru greşelile tale să faci pocăinţă tot timpul şi să-L rogi pe Dumnezeu să-ţi dea ajutor; de aceea şi cădem, pentru că nu avem smerenie, căci, după cuvântul Sfântului Ioan Scărarul, unde a a vut loc căderea, acolo a existat mai întâi mândria. Şi trebuie să înţelegem căderile de orice fel: prin gânduri, cuvinte, nepăsare şi lene.

Trebuie să trecem prin multe încercări ca să ajungem să cunoaştem neputinţa noastră cu adevărat şi să ne smerim, iar acest lucru nu se dobândeşte imediat, ci de-a lungul timpului. Căderile nostre ţin în frâu îngâmfarea noastră şi ne smeresc fără să vrem. Iar înaintea lui Dumnezeu mai bun este un păcătos care se căieşte decât un drept care se mândreşte…”