Omilia a XIX-a a Sfântului Vasile cel Mare la pomenirea
Sfinţilor 40 de Mucenici
„Cinstirea celor buni este o dovadă a dragostei noastre faţă de Stăpânul obştesc. Fericeşte cu toată inima pe cel ce a suferit mucenicia, ca să fii şi tu prin voinţă mucenic şi să pleci din această lume învrednicit de aceleaşi răsplăţi ca şi mucenicii fără prigoană, fără foc şi fără biciuiri!
N-avem de lăudat un mucenic, nici doi. Nici nu merge numărul celor fericiţi până la zece, ci patruzeci de bărbaţi care au avut un sigur suflet în deosebite trupuri. Dar toţi într-un gând şi într-o unire a credinţei. Toţi au arătat aceeaşi răbdare în chinuri şi aceeaşi stăruinţă întru adevăr. Toţi, egali în cuget, egali în mucenicie. Ce cuvânt ar putea egala vrednicia lor? Nici patruzeci de limbi nu ar ajunge să proslăvească virtutea acestor bărbaţi! …
Rostul cuvântului de laudă în cinstea mucenicilor este să îndemne la virtute pe cei adunaţi să le prăznuiască pomenirea! „
5 Comentarii
Răspunde →