Fragmente din Omilia a 7-a – Despre ingrijirea sufletului
a Sf. Nectarie de Eghina
*
Că obişnuinţa păcatului aduce moarte
În privinţa păcatului trebuie să fim neclătiţi, fiindcă, dacă va dispărea învoirea noastră cu el, se va statornici întru noi adevăratul nostru Domn. O pildă potrivită, care ne arată caracterul tiranic şi viclean al păcatului, este felul în care Semiramis a luat împărăţia şi a devenit împărăteasă. Semiramis a reuşit prin diferite linguşiri să îl convingă pe soţul ei, Împăratul Ninos al Asiriei, să lase la o parte numai pentru o zi domnia şi să îi dea ei sceptrul împărăţiei.
Dar care credeţi că a fost cea dintâi faptă pe care a poruncit-o noua împărăteasă? A pus să fie ucis Ninos, împăratul şi soţul ei, şi a început să îşi întărească puterea pentru tot restul vieţii.(1)
Asemănarea este deplină, potrivindu-se în toate privinţele. Păcatul, ca o Semiramidă, se luptă prin felurite linguşiri să câştige învoirea omului şi, de îndată ce dobândeşte ceea ce a dorit, stăpâneşte şi împărăţeşte, robeşte şi omoară partea raţională, îşi ridică tron în inimă şi de acolo conduce întreaga viaţă. Astfel este păcatul, astfel este caracterul lui. Aşadar să nu cedăm niciodată linguşirilor lui! Să nu îi dăm lui stăpânirea asupra noastră. Să nu facem ceea ce omul lăuntric nu vrea să facem. Să nu ne supunem voia noastră liberă voinţei păcatului. Să nu ne învoim cu ceea ce este contrar legii morale. Nimic care să ne moleşească inima. Cele mai ademenitoare cuvinte să arate inima noastră mai tare decât oţelul. Lacrimi, suspine, făgăduinţe, ameninţări să nu lase nici o întipărire în inima noastră. Să rămânem statornici şi neclătiţi în cugetul nostru pentru ca nu cumva, în scurt timp, lacrimile unui regret fără rod să ne brăzdeze obrajii întristaţi. (Sursa text: http://www.calauzaortodoxa.ro)
Note: (1) Plutarh, Etice, Erotikon, 9, 753DE.