„Evanghelia ne arată că minunea Mântuitorului Iisus Hristos este o cercetare a lui Dumnezeu, o prezenţă milostivă, mângâietoare şi izbăvitoare şi de viaţă dătătoare a lui Dumnezeu Care este de fapt Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel veşnic Care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. În mod surprinzător însă Evanghelia ne arată că nimeni nu L-a chemat pe Iisus şi nici pe ucenicii Săi să vină în Nain. Nimeni nu L-a anunţat despre durerea acestei mame văduve care ducea pe ultimul drum pe unicul său copil. Prin aceasta înţelegem că Mântuitorul Iisus Hristos nu aşteaptă să fie chemat ca să consoleze pe cei îndoliaţi, pe cei îndureraţi de moartea unei fiinţe dragi, ci El din proprie iniţiativă merge spre locul unde se află multă durere, întristare şi suspin. El fiind Dumnezeu milostiv merge spre cei ce au nevoie de întărire sufletească, de consolare, de mângâiere atunci când se simt singuri, părăsiţi, deznădăjduiţi şi dezorientaţi. Prin aceasta Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă să fim alături de cei care sunt trişti, îndureraţi, îndoliaţi pentru că au pierdut copii sau rude sau prieteni sau persoane pe care le-au preţuit foarte mult. Deci, iubirea milostivă este raţiunea principală sau motivul principal pentru care Iisus Hristos Domnul împreună cu ucenicii Săi a mers spre cetatea Nain”. (Sursa text: Basilica.ro)
PREDICA PF.DANIEL LA DUMINICA A XX-A DUPĂ RUSALII (2012) – Cinstirea morţilor este un act de credinţă
6 octombrie 2018 | 0 Comentarii