„Evanghelia aceasta ne arată că Dumnezeu nu pedepseşte ca Drept Judecător pe oameni doar pentru relele pe care le-au făcut în lume, căci toate păcatele nepocăite vor fi judecate, ci pedepseşte Dreptul Judecător mai ales pe oameni pentru binele pe care ar fi putut să-l facă şi nu l-au făcut, pentru iubirea pe care ar fi putut să o arate celor din jur şi nu au arătat-o. Cu alte cuvinte, pedepseşte şi delăsarea duhovnicească, indiferenţa noastră faţă de suferinţa celor din jur…

Această Evanghelie a Înfricoşătoarei Judecăţi ne arată că Judecata este înfricoşătoare în primul rând pentru că este definitivă, este universală şi viii şi morţii şi toate popoarele se vor prezenta în faţa Dreptului Judecător. Mai este înfricoşătoare şi pentru faptul că mulţi din cei care au făcut binele şi-au dat seama că de fapt s-au întâlnit cu Hristos şi au devenit mâinile iubirii lui Hristos faţă de cei care aveau nevoie de iubirea, de ajutorul lor, de iubirea lor milostivă, smerită şi sinceră. Şi este înfricoşătoare şi pentru faptul că Dumnezeu ne cere socoteală pentru păcatele săvârşite, pentru nepăsare, nesimţire duhovnicească, neglijenţă, neatenţie şi mai ales pentru faptul că ni s-au oferit atâtea ocazii să facem binele şi le-am ratat”. (Sursa text: Basilica.ro)