Predica PF. Daniel, Patriarhul Bisericii Române, la

 Duminica Vameşului şi a Fariseului

 (2012)

Perioada Triodului, ca timp de intensificare a rugăciunii smerite, a pocăinţei sincere şi a iubirii milostive, începe cu Duminica Vameşului şi a Fariseului. Evanghelia acestei Duminici pune în contrast două feluri de rugăciune: rugăciunea fariseului, mândru de faptele sale bune şi aspru judecător al celor păcătoşi, pe de o parte, şi rugăciunea vameşului, care întru multă smerenie se căieşte de faptele sale rele şi cere lui Dumnezeu iertare pentru ele. Concluzia Evangheliei este că rugăciunea păcătosului smerit este mai de preţ decât rugăciunea dreptului mândru, deoarece ‘oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa’(Luca 18, 14), adică cel se mândreşte va fi umilit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat.

Întrucât Evanghelia acestei Duminici scoate în evidenţă importanţa smereniei ca fiind temelia rugăciunii adevărate pe care o ascultă şi o împlineşte Dumnezeu, este folositor să vorbim mai pe larg despre smerenie – dar al lui Dumnezeu şi virtute principală a vieţii creştine.