CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL TOMA
(6 octombrie)
Troparul Sfântului Apostol Toma, glasul al 3-lea:
Apostole Sfinte Toma, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe Voievozii cei tari…
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce S-a arătat pe pământ cu Chipul precum suntem noi, pe Care L-ai văzut, mărite, ale Cărui mâini şi coasta cu palma le-ai pipăit, roagă-L să mântuiască pe robii săi.
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ştiutorul celor ascunse şi Cel Ce cercetează rărunchii şi ispiteşte inimile, Dumnezeul meu, Iisus, pe tine, Sfinte Apostole Toma Preafericite, te-a primit slujitor Dumnezeieştii Sale arătări şi mărturisitor şi Dumnezeiesc Apostol.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Râu de ape Tainice te-ai arătat, Apostole Toma, care adăpi faţa pământului şi adunarea Bisericii, cu curgerile cunoştinţei de Dumnezeu; şi cu repejunea Duhului ai gonit înşelăciunea mulţimii zeilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pierzătoare fiind a morţii şi a stricăciunii, pe Hristos, Izvorul Nestricăciunii, ai născut, de Dumnezeu Născătoare, Prealăudată, pe Cel Ce a împodobit cu harul nemuririi firea omenească, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasia:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune…
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu podoaba virtuţii fiind împodobit, însuţi văzătorule şi cu minunile, grozăvia indienilor cu Dumnezeiasca Lumină o ai strălucit prin credinţă şi ai luminat întunecarea lor.
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din rază fiind aprins, prin singură lucrarea Duhului, ca o săgeată de Dumnezeu luminată ai fost trimis, de Dumnezeu primite şi lumea ai luminat, Sfinte Apostole Toma, cu minunile.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
În taină învăţându-te dogmele Dumnezeieştii Înţelepciuni, ca o grabnică scăpărare de fulger, ce iute străbate, Sfinte Toma Apostole, ai luminat marginile lumii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce nu ştii de nuntă, care ai născut pe Dumnezeu Întrupat, pe mine cel clătinat de asupririle patimilor, mă întăreşte; că nu este, Preacurată, afară de tine altă ajutătoare.
Catavasia:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce şade întru mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit, Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu mai mare arătare de minuni lucrând şi Slava Dumnezeieştilor dogme luminat alcătuind apostolul, a cuprins cu propovăduirea lumea, care strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe cel ce însuţi ai fost văzător Cuvântului şi cald slujitor şi Slavei Lui mărturisitor şi ca pe un credincios iconom şi Apostol te lăudăm pe tine, Fericite Toma, Preacinstite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca o cămară de mire şi cort ceresc, punând temelie Piatra Cea din capul unghiului, ai zidit celor credincioşi, fericite, pururea pomenite, mare Apostole.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pământ Nearat, care a crescut Spicul vieţii; Nor Uşor şi Ploaie, care a picurat pe Dătătorul de viaţă, numim pe Preasfânta Fecioară, cântând: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!
Catavasie:
Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a. Irmos: Necredincioşii nu vor vedea…
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucit fiind, Apostole, cu Mărirea lui Hristos şi Coasta cea de viaţă Făcătoare pipăind, ai scos adâncul cuvântării de Dumnezeu cel neurmat şi lumea ai îmbogăţit.
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nefiind Sfântul Toma de faţă la cea dintâi intrare şi necrezând pe ucenici, mai pe urmă a crezut şi bucurându-se, a cântat: pe Tine Dumnezeu şi Domn Te vestesc, Mult Milostive.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un cer însufleţit al Măririi Tale Hristoase, cu tunet duhovnicesc Sfântul Apostol Toma a grăit, Dumnezeu şi Domn pe Tine credincioşilor binevestindu-Te.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Biruitoare a patimilor şi a gândurilor arată-mi mintea, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile lor, Dumnezeiască Mireasă, Ceea ce ai născut pe Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Catavasia:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de…
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Necredinţa cea de suflet pierzătoare a tuturor o vindecă necredinţa ta, fericite; că tu ai cercetat adevărat semnele cuielor şi ale suliţei.
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Slobozit-ai ca un Puternic, Hristoase, pe Apostolul Tău, ca pe o săgeată ascuţită în inimile vrăjmaşilor tăi, Dătătorule de viaţă şi pe aceştia, ca pe nişte luare de pradă, i-a adus Ţie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Jertfele idoleşti le-ai stricat, Îndurate, Înjunghiat fiind pe Lemn şi cu sfintele înjunghieri ale grăitorilor de Dumnezeu Apostoli, care au urmat Patimilor Tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
O, Minune mai nouă decât toate minunile! Că Fecioara în pântece zămislind, fără de ispită bărbătească, pe Cel Ce ţine împreună toate, L-a cuprins fără strâmtorare.
Catavasie:
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…
De harul înţelepciunii plin fiind Apostolul lui Hristos şi adevărată slugă întru pocăinţă, a grăit: Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor, tinerii lui Avraam…
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cetele cele de sus, ca un Apostol bucurându-te, dănţuieşti în ceruri, fericite şi cânţi veselindu-te: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De la margini până la margini a străbătut vestirea ta şi glasul Dumnezeieştilor tale cuvinte, care învaţă pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Biserică te-ai făcut Preasfintei Treimi, prealăudate, pentru aceasta şi capiştile idolilor şi jertfelnicele le-ai zdrobit, Apostole şi Biserici ai ridicat spre mărirea şi lauda lui Hristos Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
De robia legii ne-am izbăvit prin naşterea ta; că tu, Născătoare de Dumnezeu, fără sămânţă bărbătească ai născut nouă pe Mântuitorul. Binecuvântată eşti între femei, Ceea ce eşti fără prihană, Stăpână.
Catavasia:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi…
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat, vorbind, te-ai arătat uitându-ţi de trup, fericite; şi cu Dumnezeirea cea mai presus de lume te-ai îmbogăţit şi prin cea către Dumnezeu apropiere ai cântat: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dragostea lui Hristos unindu-te, moarte împreună cu dânsul ai dorit, fericite, zicând Apostolilor celor împreună cu tine: „Să mergem, să murim şi noi cu dânsul” şi cântând: pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Pe voi Apostolii, Hristos v-a arătat nori ai Cereştii Ploi cu care umpleţi Bisericile de Apa Dumnezeieştii Cunoştinţe, preaînţelepţilor; şi adăpaţi pe cei ce cântă: pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
De prihană şi de întinăciune Curată fiind şi Locaş a toată Sfinţenia, ai născut pe Cuvântul Cel Preasfânt, Care sfinţeşte pe toţi, pe Cel împreună fără de început cu Tatăl. Pentru aceasta pe tine Fecioară te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Catavasie:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos Piatra Cea Netăiată…
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Car de Lumină purtător te-ai arătat, purtând pe Cuvântul în sufletul tău, cel bine ascultător şi de Dumnezeu purtător, care a îndreptat spre mântuire, pe cei ce te laudă pe tine, mărite Apostole.
Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
A ta preafericită pomenire săvârşind, te rugăm să ne izbăvim de tot întreitul val al păcatului cu mijlocirea îndrăznirii tale, pe care o ai ca un Apostol al lui Hristos, de Dumnezeu văzătorule preacinstite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Astăzi, săvârşind pomenirea ta, Sfinte Toma Apostole, luminează-ne şi ne sfinţeşte prin credinţă, izbăvindu-ne de ispite, de primejdii şi de toate patimile, cu rugăciunile tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai Dumnezeiască Mireasă Maică şi Preacurată Fecioară; că tu ai unit fecioria şi naşterea, născând, Preacurată Stăpână, pe Făcătorul şi Domnul a toată făptura.
Catavasie:
Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Cu năvodul Dumnezeieştilor cuvinte, vânând peşti cuvântători, i-ai adus pârgă Dumnezeului nostru; şi întru rănile lui Hristos dorind să te îmbraci, următor Patimii Lui te-ai arătat. Pentru aceasta, adunându-ne, după datorie cinstim, mărite Apostole, întru tot prăznuită pomenirea ta; şi cu un glas strigăm către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Pe Ceea ce este Uşă Cerească şi Sicriu, Munte cu totul Sfânt, Nor Luminos, să o lăudăm, Scara cea Cerească, Raiul cel Cuvântător şi Mântuirea Evei; Vistierie Mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor de demult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu credinţă se închină Preasfmtei Naşterii tale.
Acesta propovaduind cuvântul lui Dumnezeu, la midieni, la parti, la persi si la indieni, a fost închis de Smideu împaratul, caci crezu printr-însul Uazan fiul sau si Tertia femeia lui, Migdonia si Narca. Drept aceea l-a si dat pe mâinile a cinci ostasi, care suindu-l într-un munte, l-au junghiat cu sulitele, si asa s-a petrecut în Domnul.
Înca traind apostolul, a trecut în India, cu un negutator anume Avan, si au gazduit la o casa în Andrapole. Tocmai atunci avea nunta mai-marele cetatii aceleia, care îsi marita o fiica si se veseleau toti câti se întâmplasera acolo. Apostolul sezuse la masa mai jos decât altii, si ospatându-se toti ceilalti, numai el nu mânca, ci fiind în grija si pe gânduri, se pazea pe sine si sedea linistit. Iar una din slugi, îngâmfându-se, a dat sfântului o palma peste obraz, zicându-i: „Daca ai venit la nunta, nu sedea posomorât, ci te bucura si te veseleste împreuna cu ceilalti oaspeti”. Iar apostolul a zis aceluia ce i-a dat palma: „Sa-ti ierte Domnul greseala în veacul viitor, iar în acest de acum, mâna care s-a întins fara de cale asupra mea, sa o împarta fiarele salbatice, pentru a multora învatatura si certare”. Si îndata dupa cuvânt, alergând acela ca sa aduca apa, sa dreaga vinul cu apa, fiind paharnic, a iesit o fiara ce pândea acolo la fântâna, de l-a sfâsiat si a murit. Atunci un câine gasind în drum mâna ce lovise pe sfântul si luând-o în gura a intrat cu ea unde era masa, ca si cum ar fi aratat tuturor pedeapsa ce a luat acela pentru lovirea ce a dat apostolului.
Si mirându-se toti câti erau acolo a cui sa fie mâna aceea, o oarecare femeie evreica ce cânta cu fluierul la nunta, a strigat cu glas mare si a zis: „Mare taina ni s-a aratat astazi, nuntasilor! Sau Dumnezeu, sau apostolul lui Dumnezeu, a vrut sa sada împreuna cu noi la masa; pentru ca eu cântând cu fluierul si veselindu-va, am auzit pe un om de o limba cu mine, care a zis evreieste catre paharnicul ce l-a lovit: „Mâna ta cea dreapta ce m-a lovit, sa fie rupta de câini în viata aceasta, pentru ca sa vada toti si sa se întelepteasca”. Si iata ca s-a înfaptuit cuvântul lui”. Si au aflat toti minunea aceasta, si a ajuns si la urechile stapânitorului. Acesta dupa ce a trecut nunta, chemând pe apostol, îi zise: „De vreme ce stii prin blestemul tau a pricinui moarte, arata si puterea rugaciunii tale, la fiica mea pe care o am dat astazi”. Deci primind apostolul acesta bucuros, intra în camara cea de nunta, si întarind pe tineri spre curatenie, si convingându-i ca sa urasca dulceata poftei trupesti, dându-i în seama lui Dumnezeu s-a dus de acolo. Deci peste putina vreme a vazut mirele pe un oarecare, ce semana cu apostolul, si vorbea cu mireasa, si parându-i-se ca este Toma, îi zise: „N-ai iesit tu mai înainte decât toti? Dar cum iarasi ai venit?” Iar cel ce se aratase zise: „Eu nu sunt Toma, ci dupa har frate îi sunt lui, si cine va urma dupa Mine ca dânsul, lepadându-se de lume, va fi la a doua nastere nu numai frate, ci si dimpreuna mostenitor împaratiei Mele”. Si zicând aceasta s-a facut nevazut.
Deci, aceia pazind la sine cuvântul ca un margaritar, au facut rugaciune toata noaptea, catre cel ce li se aratase, iar dimineata s-au dus tatal si socrul la casa în care se culcau tinerii, si aflându-i sezând osebiti, s-au mâhnit, si întrebând pricina, pentru ce sed osebiti, ei au zis: „Ne rugam, ca sa se tina aceasta osebire între noi pâna la sfârsit, ca sa ramânem nedespartiti la vremea cununiilor în camara de nunta cea vesnica, dupa fagaduinta celui ce ni s-a aratat în asemanarea strainului. De aceasta tulburându-se tatal si socrul, fagaduira daruri ca sa fie gasit înselatorul acela, sa fie adus înainte, si trimitând cautau pe cel ce se aratase. Iar cercetatorii dupa cuvântul psalmistului, s-au stins iscodind multe caci cel ce se aratase tinerilor, nu se afla în chip vazut, iar în chip nevazut aratându-se noilor sai ucenici, îi întarea. Fiindca tinerii rugau pe Domnul, ca sa îmblânzeasca mânia tatalui si socrului lor, si sa-i învredniceasca a cunoaste credinta cea adevarata, auzindu-i Dumnezeu, a rânduit ca si acela sa se faca crestin. Si a fost învatat de catre însisi tinerii cinstirea de Dumnezeu, si a crezut în Hristos cu tot sufletul. Iar dupa ce s-a facut aceasta, auzind acesti ispititi ucenici ai lui Hristos, cum ca Toma zaboveste în India, au mers la el cu sârguinta si s-au desavârsit cu sfântul Botez; acestia apoi altora s-au facut propovaduitori ai Sfintei Evanghelii.
Iar când a mers apostolul Domnului la Gundafor împaratul Indiei, l-a întrebat acesta ce mestesug stie, la lemn sau la pietre a lucra? Apostolul raspunse ca la lemn stie a face pluguri, juguri, cârme si vâsle; iar la pietre, coloane, temple si case împaratesti. Atunci împaratul zise: „Oare, putea-vei sa-mi faci niste palate dupa voia mea la locul care îmi va placea? Apostolul zise ca poate; si se tocmira si fara sa-si faca grija, porunci sa se dea apostolului aur, ca sa ia cele ce-i trebuie si sa puna temeliile, aratându-i si locul. Însa apostolul zise: „Acum, împarate, nu este vreme a zidi cineva, ci în luna lui octombrie”. Aceasta mi se pare sa o fi zis apostolul, pentru rasplatirea ce este sa se dea în veacul cel viitor, pentru cele ce am facut în viata; si asa prea lesne îndupleca firea împaratului, mai ales ca lua în mâinile sale si dreptarul si desemna cu mestesug locul de construit, si-l linisti ca sa nu aiba nici o grija. Deci mirându-se împaratul de istetimea apostolului, dându-i si de cheltuiala de ajuns, se întoarse la casa sa. Iar apostolul împarti tot aurul la saraci, si ca un apostol facu împaratului case nefacute de mâna de om, în curtea celor întâi-nascuti. Deci trecând câtva timp, împaratului îi era aminte sa stie despre lucru, si auzind ca lipsea numai acoperisul de bucurie socotind ca este adevarata vestea, trimise si alta masura de aur la apostol, zicând sa-i faca acoperisul foarte frumos si mai curând. El iarasi luând aurul, îsi ridica mâinile si ochii catre cer, si zise: „Multumescu-Ti Iubitorule de oameni, ca în multe feluri de chipuri stii si rânduiesti mântuirea fiecaruia; si aflându-se tot în acel gând, îl împarti tot la cei lipsiti. Deci în cele din urma, unii din cei ce se aflau cu apostolul, au spus împaratului ca nu va iesi nici un fel de zidire de la acel om, de vreme ce aurul l-a împartit la saraci, si înca propovaduieste pe un Dumnezeu nestiut, face niste lucruri minunate catre cei ce merg la dânsul, si nu manânca nimic”.
Împaratul umplându-se de nespusa mânie, a trimis si a adus pe apostol si l-a întrebat daca a zidit palatul? Iar el raspunzând a zis: „Ti-am zidit împarate palat foarte frumos, precum am învatat eu sa lucrez, de la marele mester Hristos”. Si împaratul zise: „Ia sa mergem sa-l vedem”. Iar apostolul zise: „Nu-ti va trebui acum, ci când te vei muta de aici, atunci cu bucurie vei avea salasluirea palatului ce s-a zidit. Iar împaratului parându-i ca-l ia în râs, striga salbaticit: „Luati pe acest înselator si-l bagati într-o groapa, care va fi mai întunecoasa, împreuna cu negutatorul, care mi l-a adus”. Deci aflându-se la închisoare în legaturi apostolul, fratele împaratului cazând în multa inima rea, chemând pe împaratul îi zise: „Pentru mâhnirea ce ti s-a întâmplat de la acest înselator, îngreunându-ma la suflet, acum voi sa mor”; si vorbind amândoi asa, îi pieri firea si muri.
Atunci luându-i sufletul îngerul, si purtându-l pe la salasele Domnului îi arata frumusetea lor si-l întreba unde-i place sa locuiasca? Iar sufletul vazând unul mai ales si osebit pe urma tuturor, îl arata pe acela îngerului, si se ruga a se salaslui în o parte a acelui palat; îngerul însa îi zise: „Nu vei putea sa te salasluiesti în acesta ca este al fratelui tau pe care i l-a facut Toma strainul”. El îi zise: „Rogu-te lasa-ma sa ma duc la dânsul, ca-l voi cumpara de la el cu putin pret si ma voi întoarce; ca el nu-i stie frumusetea.
Atunci îngerul întorcând sufletul în trupul cel mort, si trezindu-se mortul ca dintr-un somn greu, a trimis sa cheme pe fratele sau. care venind îi zise: „Stiu fara îndoiala ca ai fost tu bucuros sa dai jumatate din împaratia ta pentru mine, ca sa înviez. Cer dar de la tine un dar mic, si te rog a mi-l da”. Împaratul zise: „Ceea ce este în puterea mea, voi da bucuros, iubitului meu frate”, adeverindu-i cu juramânt. Atunci fara nici o sfiala spuse frate-sau cererea, zicând: „Daruieste-mi palatul pe care-l ai în ceruri; câti bani vei vrea sa-ti dau sa mi-l dai?” Împaratul la aceasta ramase ca un mut; apoi întreba: „Eu sa am palate în cer? De unde?” „Cu adevarat ai, macar ca tu nu stii; cele ce ti le-a zidit strainul care este închis în temnita”.
Atunci punând împaratul în mintea sa cuvintele acestea, urni pe frate-sau în acest chip, zicându-i: „De ar fi ceea ce poftesti din cele ce sunt sub împaratia mea, ar fi pacat a se calca juramântul; dar fiindca este din cele ce sunt osebit la ceruri, judeca tu singur! Fiind însa mesterul de fata, ti-l ia si-ti va face mai frumoase, decât cele ce ai vazut”. Acestea zicând, scoase pe apostol si pe Avan din temnita; si cazând împaratul la picioarele lui, i-a cerut iertare pentru greseala ce a facut din iuteala mâniei. Iar apostolul multumind lui Dumnezeu de aceasta, si luminându-i pe amândoi cu cuvântul harului, dându-le si arvuna împaratiei celei vesnice, adica dumnezeiescul Botez, se duse în alte cetati propovaduind si binecuvântând pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfânt.
Un comentariu
Răspunde →