Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei despre Sfântul Apostol Toma
„L-a condamnat oare Domnul pentru necredinţa lui? Nu, nicidecum! Nu l-a condamnat, pentru că El cunoştea inima lui Toma. Ştia că i-a fost greu să creadă şi de aceea i-a permis să atingă rănile Sale. De ce, dar, Sfântul Toma a crezut cu atâta greutate, mult mai târziu decât ceilalţi ucenici? Pentru a înţelege aceasta trebuie să ne gândim la modul în care oamenii se raportează la orice zvon, la orice lucru nou, neaşteptat.
Există mulţi oameni creduli, care primesc fără judecată, fără critică şi cred orice zvon, orice lucru uşor. Sunt şi unii care cred cu mare greutate, cum ar fi cei ce gândesc profund, cei serioşi. Ei cercetează tot, chibzuiesc şi primesc drept adevăr doar ceea ce rezistă criticii lor. Mai există şi alt fel de oameni, care nu doresc să creadă ceea ce nu este pe placul sufletului lor. Astfel, cei răi nu vor să creadă nici unui lucru bun. Oamenii acceptă, în general, ceea ce corespunde propriilor lor dorinţe, gânduri, dispoziţii şi nu primesc nimic din ce nu corespunde raţiunilor lor. Mulţi oameni nu au crezut în Hristos şi în Învierea Lui, din cauză că nu aveau nevoie de Învierea lui Hristos, care îi împiedica să trăiască după mintea lor. De aceea au respins credinţa în Hristos şi în Sfânta Evanghelie.
Mai există şi o categorie de oameni sceptici, care se îndoiesc de toate.
În care dintre cele trei tipuri de oameni se încadra Sf. Toma? El aparţinea grupului celor care gândesc profund, însă nu sunt creduli, al celor care doresc să se convingă în toate. Este oare aceasta o calitate negativă a sufletului şi minţii? Nicidecum! Aceasta este o calitate pozitivă a sufletului şi nimeni nu îndrăzneşte să-l învinovăţească de ceva pe Sf. Toma. Domnul Iisus Hristos nu l-a învinuit. „
5 Comentarii
Răspunde →