Cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul
în Sâmbăta din prima săptămână a Postului Mare
(Lectura audio – 18 februarie 2010)
„Tatăl Ceresc, Cel iubitor de oameni, ieşind din cămara Sa prea lăuntrică şi prea tainică, ne-a văzut din depărtare cum cu frângere de inimă ne întorceam la El, şi alergând, a căzut cu milostivire de grumazul nostru, ne-a sărutat şi, ca semn al împăcării desăvârşite, ne-a îmbrăcat în haina cea dintâi a îndreptăţirii, ne-a dat inelul logodirii preaadevărate cu Domnul, ne-a primit cu hrană nestricăcioasă şi a poruncit să se bucure pentru noi toţi îngerii şi Sfinţii. Iată de ce ne-am învrednicit! Dar mult ne-am ostenit? Şi, însăşi osteneala noastră, de la noi a fost oare?
Domnul ne-a chemat să ne pregătim de spovedanie şi de împărtăşire. Şi asta nu fără împreună-lucrarea Lui. „
2 Comentarii
Răspunde →