CUVÂNT LA POMENIREA SF. CUVIOȘI MĂRTURISITORI

 VISARION, SOFRONIE ȘI OPREA

(21 Octombrie)

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi, 21 octombrie, pe Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion, Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie, Sfântul Mucenic Oprea, Sfinţii Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, cunoscuţi ca Mărturisitorii din Transilvania.

Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion s-a născut în anul 1714 în
Bosnia, din părinţi creştini ortodocşi, iubitori de Dumnezeu, pe nume Maxim şi
Maria. La vârsta de 18 ani, călătoreşte la Ierusalim pentru a se închina la
Sfântul Mormânt, apoi s-a oprit la Mănăstirea „Sfântul Sava”, unde s-a şi tuns
în monahism, primind numele de Visarion. După un timp, a plecat în Slovenia, la
Mănăstirea Pacra, unde petrece şapte ani ca ierodiacon, după care este ridicat
în treapta preoţiei. Trei ani mai târziu pleacă la Ierusalim, iar la întoarcere
găseşte românii ortodocşi din Ardeal în situaţia în care erau obligaţi să treacă
la uniaţie.

În ianuarie 1744, Cuviosul Visarion merge să apere Ortodoxia în
Ardeal, începând cu Deva, Orăştie, Alba Iulia, Sălişte, până aproape de Sibiu.
În drumul său dintre Sălişte şi Sibiu, Cuviosul Visarion este arestat de armata
austriacă şi dus la judecată la Viena. Aici este supus supliciilor, iar după
aproape un an de chinuri Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion îşi dă sufletul în
mâinile Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru aceasta, Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române l-a canonizat în februarie 1950, declarându-l „Sfânt
Mărturisitor”.

Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie

S-a născut la sfârşitul secolului al XVIII-lea în comuna Cioara
(azi Săliştea, judeţul Alba), din părinţi bine-credincioşi pe nume Ioan şi Oana.
Tatăl său a fost preot în comuna Cioara între anii 1680 şi 1720. La rândul său,
Sofronie este hirotonit preot de mir, însă în anul 1754 soţia sa moare. Rămânând
văduv, lasă pe fiul său preot în Parohia Cioara şi se duce la Mănăstirea Cozia,
unde intră în viaţa monahală. În anul 1756 părăseşte Mănăstirea Cozia şi se
întoarce la Cioara, unde zideşte un nou schit în codrul din Păişorul Cioarei, pe
locul altui schit mai vechi, închinat Mănăstirii Cozia. În luna mai a anului
1757, primarul maghiar însoţit de alţi 12 oameni au distrus schitul Cuviosului
Sofronie, forţându-l pe acesta să se ascundă o vreme prin diferite sate. În
toamna anului 1759, în fruntea mişcării antiuniate se găsea Cuviosul Sofronie de
la Cioara, care umbla în satele din judeţul Hunedoara, cerând credincioşilor să
alunge preoţii uniţi şi să rămână statornici în credinţa ortodoxă.

Datorită acestei acţiuni, în jurul praznicului Crăciunului din
anul 1759, a fost arestat şi închis la Bobâlna, lângă Orăştie. Este eliberat de
aproximativ 600 credincioşi conduşi de preotul Ioan din Sălişte, iar de aici
Cuviosul Sofronie se îndreaptă către Munţii Apuseni, unde continuă apărarea
Ortodoxiei în faţa uniaţiei. Prins din nou, a fost întemniţat la Abrud, de unde
scapă, din nou, cu ajutorul lui Dumnezeu. Începe o acţiune de organizare a
Bisericii Ortodoxe în Ardeal, ajungând astfel la Alba Iulia, unde a convocat
„sinodul” de la 14-18 februarie 1761. În astfel de împrejurări, împărăteasa
Maria Tereza a recunoscut, în cele din urmă, cererile românilor, iar la 11 iunie
1761, cel dintâi episcop ortodox, Dionisie Novacovici, ajungea în Biserica din
Şcheii Braşovului. Cuviosul Sofronie a rămas în Argeş, unde a şi trecut la
Domnul. În şedinţa sinodală din 28 februarie 1950, Sfântul Cuvios Mărturisitor
Sofronie a fost trecut în rândul cuvioşilor mărturisitori, canonizarea solemnă
având loc la Alba Iulia la 21 octombrie 1955.

Sfântul Mucenic Oprea

S-a născut în localitatea Sălişte şi mai este cunoscut şi cu
numele de Oprea Miclăuş. S-a înfăţişat de cel puţin trei ori înaintea
împărătesei Maria Tereza, prezentând protestele românilor din Transilvania şi
cerând libertate pentru credinţa strămoşească. Primul drum spre Viena l-a făcut
în toamna anului 1748, fiind însoţit de Ioan Oancea din Făgăraş şi cereau
împărătesei libertate pentru „legea Răsăritului”, şi anume ca românii ortodocşi
din Ardeal să fie scutiţi de persecuţii şi să li se îngăduie să păstreze
credinţa lor ortodoxă. Al doilea drum la Viena a avut loc în toamna anului 1750,
alături de alţi cinci români, cu altă cerere prin care anunţă că vor pleca din
ţară dacă nu li se oferă libertate pentru credinţă. A plecat din Viena însoţit
de preotul Moise Măcinic din Sibiel şi s-au oprit în Banat şi au rămas acolo.
Săliştenii au adus lui Oprea o nouă plângere, semnată de mulţi credincioşi,
pentru a o prezenta împărătesei. Îndată ce au prezentat plângerea, Oprea
Miclăuş, preotul Moise Măcinic şi preotul Ioan din Galeş au fost prinşi şi
condamnaţi la închisoare pe viaţă la Kufstein, în Munţii Tirolului (Austria).
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe Sfântul Mucenic Oprea
pe data de 21 octombrie 1955.

Sfinţii Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic
din Sibiel

Ioan din Galeş a fost hirotonit la Bucureşti sau la Râmnic, în
lipsa unui episcop ortodox în Transilvania. S-a numărat printre cei mai
îndrăzneţi apărători ai credinţei ortodoxe, în faţa oricăror încercări ale
autorităţilor habsburgice de a impune unirea transilvănenilor cu Biserica Romei.
În anul 1756 a fost arestat şi dus în lanţuri la Sibiu. Împărăteasa Maria Tereza
a dat ordin să fie dus în închisoarea cetăţii Deva, urmând să fie reţinut acolo
până la moarte, însă mai târziu a fost mutat în închisoarea de la Kufstein.
Moise Măcinic a fost unul din contestatarii unirii Mitropoliei Bălgradului
(Albei Iulia) cu Biserica Romei, fiind, de aceea, socotit de Biserica Ortodoxă
Română ca unul din apărătorii Ortodoxiei în Transilvania. Câteva ştiri despre
viaţa sa pot fi desprinse dintr-o declaraţie pe care a dat-o el însuşi în faţa
unei comisii de anchetă la Viena, în zilele de 14 şi 15 aprilie 1752.

Între altele, el declara că toţi credincioşii din Sibiel l-au
rugat, în urmă cu vreo şase ani, să plece la Bucureşti spre a fi hirotonit
preot, ceea ce s-a şi făcut, prin intermediul mitropolitului Ungrovlahiei,
Neofit Cretanul. La scurt timp după hirotonie, episcopul rutean greco-catolic
Manuil Olszavski din Muncaci, trimis de autorităţi să cerceteze starea de spirit
a credincioşilor ortodocşi din Transilvania, constata că printre cei care se
împotriveau unirii cu Biserica Romei se număra şi „popa Măcinic din Sibiel”.

Preotul Mărturisitor Ioan din Galeş şi-a sfârşit zilele, ca şi
preotul Moise Măcinic, în fioroasa temniţă de la Kufstein, ambii jertfindu-şi
viaţa pentru credinţa ortodoxă şi câştigând pentru aceasta cununile muceniciei.
La data de 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
hotărât canonizarea acestor sfinţi.

(Sursa text: Basilica.ro)