Predici Ortodoxe

Cuvânt la pomenirea

Sf. Ierarh Nifon, Mitropolitul Țării Românești

(11 august)

Sfantul Nifon s-a nascut in tinutul Peloponez din sudul Greciei, in perioada 1434-1440. A primit la botez numele Nicolae. Este tuns in calugarie de vestitul pustinc Antonie, moment in care primeste numele Nifon.

In anul 1483 este chemat la slujirea arhiereasca, in scaunul de Mitropolit al Tesalonicului, iar dupa numai trei ani, ajunge patriarh al Constantinopolului in locul lui Simeon, trecut la cele vesnice.

Sultanul Baiazid al II-lea l-a indepartat din scaun in anul 1488. Sfantul Nifon ajunge in Manastirea Sfantului Ioan Prodromul (Botezatorul) din insula prezenta in fata orasului Sozopolis (Bulgaria de azi). Aici a ridicat un schit si a petrecut pana in anul 1496 cand a fost chemat din nou la conducerea Patriarhiei Ecumenice. Dupa numai doi ani si cateva luni, este din nou exilat de turci in Adrianopol. Aici il va cunoaste pe domnitorul Radu cel Mare al Tarii Romanesti (1495-1508). Radu cel Mare il va aduce in 1504 in Tara Romaneasca pentru a conduce si reorganiza Biserica. O insotire nelegiuita la Curtea Domneasca a lui Radu cel Mare, intre sora acestuia si un boier moldovean casatorit, a facut ca Sfantul Nifon sa se retraga la Manastirea Vatoped din Sfantul Munte, apoi la Manastirea Dionisiu, unde isi va da duhul pe 11 august 1508.

Cand Neagoe Basarab ajunge domnitor, aduce moastele Sfantului Nifon in Tara Romaneasca, spre curatirea si stergerea greselii lui Radu Voda. Gavriil Protul noteaza in lucrarea despre viata Sfantului Nifon: „Au dus, apoi, sicriul si l-au pus deasupra mormantului lui Radu Voda, rugandu-se toata noaptea, impreuna cu Neagoe Voda, sfintiei sale pentru iertarea pacatului lui Radu Voda, care fara dreptate a lepadat pre Sfantul de la sine si l-a gonit din tara. Si – mare minune! – spre sfarsitul utreniei, vrand Dumnezeu sa arate aievea iertarea pacatului lui Radu Voda si al altora, care facusera nevoie si scarba sfantului, a vazut singur Neagoe Voda descoperire ca aceasta de la Dumnezeu: s-au rupt scoabele cele de fier si acoperamantul mormantului lui Radu Voda si degraba s-au desfacut marmurile, iar dinlauntrul s-a ivit trupul lui Radu groaznic si intunecat, plin de puroi si de putoare. S-a deschis si sicriul sfantului Nifon si a izvorat de la sfantul izvor de apa, care a spalat tot trupul lui Radu Voda, aratandu-l luminat. Apoi toate incuietorile si pietrele singure s-au inchis si s-au aratat lui Neagoe si a facut mare multumire“.

Aratandu-i-se domnitorului in chip minunat aceasta impacare, a poruncit ca moastele sfantului Nifon sa fie asezate intr-un sicriu de argint, poleit cu aur si pietre scumpe si inapoiate Manastirii Dionisiu. Monahii acestei manastiri in semn de multumire, i-au daruit lui Neagoe Basarab capul si mana dreapta a Sfantului Nifon. Moastele au fost depuse in Manastirea Curtea de Arges, iar in anul 1949 au fost mutate in Biserica „Sf. Dumitru“, Catedrala Mitropoliei Craiovei, unde se afla si in prezent.

Sfantul Nifon este primul sfant canonizat pe pamant romanesc si cel care a alcatuit Rugaciunea de Dezlegare care se citeste la Slujba inmormantarii.

(Sursa text: Crestinortodox.ro)

Predica Mitrop. Augustin de Florina la pomenirea

Sf. Mc. Lavrentie arhidiaconul (10 august)

DOWNLOAD

    ” Sfinte arhidiacone Lavrentie, tu care ca un pește ai fost ars în foc pentru credința Lui Hristos, roagă-L pe Domnul împreună cu Sfântul tău Episcop Xist și cu Sfântul Ipolit ca-n inimile reci ale diaconilor, preoților și episcopilor din vremea noastră să aprindă sfântul foc care a ars și în inima ta și te-a făcut să nu simți nici o frică! Așa Sfinte Lavrentie, Biserica noastră are nevoie astăzi de episcopi martiri, precum Episcopul tău Xist, are nevoie de preoți evlavioși precum Sf. Haralambie, are nevoie de diaconi evlavioși precum ai fost tu și are nevoie de mireni credincioși, precum a fost Sf. Ipolit! …”

In luna august, ziua a saptea, facem pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, care a sihastrit multi ani, la sfarsitul secolului al XVIl-lea, intr-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt.

Aceasta floare duhovniceasca de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori-Neamt, din parinti binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Tatal ei, Stefan Joldea Armasul, avea dregatorie ostaseasca, asa cum si numele il arata, fiind paznic al Cetatii Neamtului si „armas”, adica facator de arme pentru cei ce aparau vestita Cetate a Moldovei. Continuă citirea →

Predică a Sf. Ierarh Augustin al Hiponei la praznicul

Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos

(2011)

Sfântul Augustin a vazut  lumina zilei în anul 354, la Tagasta, orasel din Numidia, la  frontiera dintre Algeria si Tunisia de azi. Tatal sau, Patricius,  mic proprietar funciar, unul din notabilii orasului, ramase pagân  pâna la sfârsitul zilelor sale, dar mama sa, Sfânta  Monica (cf 4 mai), era o Crestina înfocata si îl  înscrise, înca de când era copil, printre  Catehumeni si îl ducea regulat la biserica pentru a-l învata  Tainele Credintei. Cu toate acestea Botezul fu lasat pe mai  târziu, dupa obiceiul vremii, iar copilul se dovedea a fi  turbulent si rebel la mustrarile mamei sale si se indeparta de  credinta. Inzestrat cu o inteligenta sclipitoare, în scurta  vreme ajunse sa stapâneasca limba latina  dar ramânea  recalcitrant fata de studiul limbii grecesti, o lacuna ce persista  în gândirea sa teologica. La vârsta de  saptesprezece ani fu trimis la Cartagina, metropola Africii,  pentru a urma cursuri de retorica. Ispitele orasului si anturajul  nepotrivit îl facura sa cada într-o viata de dezmat si  avu o legatura cu o femeie crestina de la care avu un fiu, Adeodat  (372). Datorita lecturilor din Cicero, îsi abandona  zadarnicele studii de drept si de retorica pentru a cauta Adevarul  si întelepciunea ; dar deceptionat de aparenta uscaciune a  Bibliei, fu mai degraba atras de doctrina maniheenilor, care îi  aparea ca o îmbinare rezonabila a lui Hristos cu dorinta sa  de a-si însusi întelepciunea doar cu ajutorul  rationamentului. Ramase timp de noua ani prizonierul acestei  erezii, atât de evidente totusi. Continuă citirea →

PREDICĂ LA POMENIREA CUVIOSULUI

IOAN CEL NOU DE LA NEAMŢ

(5 AUGUST 2011)

Cuviosul Ioan Iacob, cu metania din Mănăstirea Neamţ, a fost un sihastru sfânt al zilelor noastre care s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, atât pe Valea Iordanului, cât şi în pustiul Hozeva. Acest fericit purtător de Hristos s-a născut în satul Crăiniceni, comuna Păltiniş – Botoşani, la 23 iulie 1913, într-o familie de ţărani credincioşi, anume Maxim şi Ecaterina, fiind singur la părinţi. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea „Iliuţă”. La şase luni după naştere, mama sa, îmbolnăvindu-se, a decedat, iar copilul a rămas în grija bunicii sale după tată, Măria Iacob, care îl îngrijeşte ca o adevărată mamă timp de zece ani.

În anul 1916, când copilul Ilie avea trei ani, tatăl său a decedat pe front, în anul 1923 a decedat şi bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan şi lipsit de mângâierea părinţilor şi a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă şase copii. Între anii 1926-1932, tânărul Ilie urmează Gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” şi Liceul „Dimitrie Cantemir” din Cozmeni – Cernăuţi. Continuă citirea →