Predici Ortodoxe

Viaţa veşnică se dobândeşte prin milostenie –

Predica Patriarhului României la

Duminica a XII-a după Rusalii    

(2011) 

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit astăzi (în Duminica a XII-a după Rusalii) un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Prooroc Daniil şi Cuvioasa Parascheva” din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat învăţăturile ce reies din pericopa evanghelică: „Pe lângă rugăciune şi viaţă curată, trebuie să arătăm şi milostenie faţă de cei din jur. Mai ales cei ce au bunuri materiale trebuie să ajute din aceste bunuri materiale şi pe cei săraci, necăjiţi sau întristaţi. Prin aceasta vedem că fără milostenie, fără bunătatea inimii şi fără dărnicie, nu poate omul să se desăvârşească, nu se poate asemăna cu Dumnezeu cel Bun şi Milostiv. Mântuitorul Iisus Hristos care simte şi cunoaşte starea spirituală a fiecărui om, a intervenit în viaţa acestui tânăr şi pentru a ne arăta că trebuia o schimbare, căci el avea un idol ascuns şi anume bogăţiile. Evlaviosul zgârcit, care este corect, care împlineşte toate poruncile, care merge la sinagogă cu regularitate, dar nu este darnic. Iată, acesta este tânărul din evanghelia de astăzi”.    (Sursa text: http://www.basilica.ro)

”Sfintii Parinti ne spun ca iertarea este fiica mai mare a dragostei. Cine nu poate sa ierte, acela nu poate sa iubeasca. Cine nu poate iubi pe oameni nu poate iubi pe Dumnezeu. Iar ca sa putem iubi pe Dumnezeu, trebuie sa fim impacati cu semenii nostri. Deci, trebuie sa iertam, ca sa putem trai in buna intelegere si cu semenii si cu Dumnezeu, pentru ca noi, oamenii, nu putem trai izolati in societate. Avem nevoie unul de altul…” (Sf. Nicolae Velimirovici)

„Fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, pre­cum si Dumnezeu v-a iertat voua, in Hristos” (Efeseni 4, 32).

Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a Împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi toate câte are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga, zicând: Mai îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l, stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta, din inimile voastre, fiecare fratelui său. (Matei 18, 23-35)

*

Multe despre dânsul nu ştim, căci în toată viaţa sa a iubit simplitatea şi a căutat să-şi tăinuiască viaţa duhovnicească de ochii oamenilor, înfăţisând-o numai Unuia Dumnezeu. Iar Dumnezeu l-a luat precum o floare aleasă şi l-a răsădit în Sfântul Munte Athos de unde adăpându-se o vreme şi sporind duhovniceşte, îl luă mai apoi ducându-l în mijlocul cetăţii, la Moscova, unde a strâns ajutoare pentru sprijinul Mănăstirii Sfântul Pantelimon din Muntele Athos, însă mai presus de toate prin rugăciunile şi purtarea de grijă părintească a ridicat şi ajutat multe suflete.  Plecând la cele veşnice în anul 1918, fu proslăvit cu sfinţii în vremurile din urmă. (http://sfintisiicoane.wordpress.com)