Predici Ortodoxe

Fragmente din Omilia a 7-a  – Despre ingrijirea sufletului

a Sf. Nectarie de Eghina

*

Că obişnuinţa păcatului aduce moarte

  În privinţa păcatului trebuie să fim neclătiţi, fiindcă, dacă va dispărea învoirea noastră cu el, se va statornici întru noi adevăratul nostru Domn. O pildă potrivită, care ne arată caracterul tiranic şi viclean al păcatului, este felul în care Semiramis a luat împărăţia şi a devenit împărăteasă. Semiramis a reuşit prin diferite linguşiri să îl convingă pe soţul ei, Împăratul Ninos al Asiriei, să lase la o parte numai pentru o zi domnia şi să îi dea ei sceptrul împărăţiei.

 Dar care credeţi că a fost cea dintâi faptă pe care a poruncit-o noua împărăteasă? A pus să fie ucis Ninos, împăratul şi soţul ei, şi a început să îşi întărească puterea pentru tot restul vieţii.(1)

Asemănarea este deplină, potrivindu-se în toate privinţele. Păcatul, ca o Semiramidă, se luptă prin felurite linguşiri să câştige învoirea omului şi, de îndată ce dobândeşte ceea ce a dorit, stăpâneşte şi împărăţeşte, robeşte şi omoară partea raţională, îşi ridică tron în inimă şi de acolo conduce întreaga viaţă. Astfel este păcatul, astfel este caracterul lui. Aşadar să nu cedăm niciodată linguşirilor lui! Să nu îi dăm lui stăpânirea asupra noastră. Să nu facem ceea ce omul lăuntric nu vrea să facem. Să nu ne supunem voia noastră liberă voinţei păcatului. Să nu ne învoim cu ceea ce este contrar legii morale. Nimic care să ne moleşească inima. Cele mai ademenitoare cuvinte să arate inima noastră mai tare decât oţelul. Lacrimi, suspine, făgăduinţe, ameninţări să nu lase nici o întipărire în inima noastră. Să rămânem statornici şi neclătiţi în cugetul nostru pentru ca nu cumva, în scurt timp, lacrimile unui regret fără rod să ne brăzdeze obrajii întristaţi.  (Sursa text: http://www.calauzaortodoxa.ro)

Note: (1) Plutarh, Etice, Erotikon, 9, 753DE.

[audio:https://prediciortodoxe.ro/wp-content/uploads/2012/11/29-nov-2012-descop-lui-Dz-in-lume-3.mp3]

 

[audio:https://prediciortodoxe.ro/wp-content/uploads/2012/11/28-nov-2012-s-lectura-sinaxar-Sf-Nectarie-povestit-de-cei-ce-l.au-cunoscut.mp3]

Gheorghios Militsis, pornind de la povestirile tatălui său, învățător în insula Eghina și contemporan cu Sfântul Nectarie, a adunat mărturiile celor ce l-au cunoscut pe Sfânt, mai ales în vremea slujirii sale ca învățător în insula Chios, alcătuind acest Sinaxar povestit de cei ce l-au cunoscut.

[audio:https://prediciortodoxe.ro/wp-content/uploads/2012/11/28-NOV-2012-d-lectura-2-despre-descoperirea-lui-Dz.mp3]

[audio:https://prediciortodoxe.ro/wp-content/uploads/2012/11/27-nov-2012-d-lectura-1-din-Sf-Nectarie-Talcuiri-la-SS.mp3]

La redactarea lucrării mele „Despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume” am purces găsind pricină în întrebarea pe care mi-a adresat-o un oarecare domn din Alexandria, anume de cred fără urmă de îndoială în minuni. Pe moment i-am dat răspunsul cuvenit, însă mai apoi, cugetând, am socotit că ar fi bine să pregătesc un Cuvânt referitor la minuni, pe care să-l rostesc de la amvon şi, totodată, să-l tipăresc într-o broşură, spre ajutorarea celor slabi în credinţă şi spre izbăvirea celor vătămaţi de relele învăţături ale unor dascăli iviţi de curând. Insuflaţi deci de aceste gânduri am pornit la lucru.

Cuvântul apărut în broşură a fost retipărit apoi de revista Anatolikos Astir din Constatinopol, împlinindu-mi-se astfel dorirea. Dar după publicare un oarecare prieten, profesor de Studii Elene la Universitatea Ambetio din Cairo, mi-a făcut observaţia că, fiind prea puţin dezvoltat, cuvântul nu mulţumeşte îndeajuns, rămânând în urmă-i multe obiecţii şi neatingându-şi scopul, şi că lucrarea ar fi mai de folos şi mai de valoare dacă subiectul ar fi expus mai cu de-amănuntul.

Am socotit cu dreptate a lua aminte la observaţia primită, astfel că ne-am asumat sarcina de a satisface exigenţele celor puţini la număr, dar cărora nu le-a plăcut cuvântul. Dedicându-ne din nou studiului, pe cât ne-a stat în putere şi pe cât ne-au îngăduit multele noastre ocupaţii, am redactat o a doua parte a lucrării, care a apărut mai întâi în Anatolikos Astir, iar apoi într-o broşură, asemenea părţii întâi. Dar şi această a doua lucrare s-a dovedit nesatisfăcătoare, fiind apreciată ca foarte teoretică, lipsită de probe practice şi de mărturii istorice. În urma acestor sugestii am hotărât să epuizăm – după putere – subiectul şi să aducem criticilor noştri – de va fi posibil – o mulţumire mai deplină. Ne-am asumat astfel încă o dată osteneala scrisului şi am redactat cea de-a treia parte a tratatului nostru Despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume, precum şi epilogul, dând-o spre publicare în această formă.

Prima parte cuprinde, deci, cuvântul despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume, în care dovedim că, din punct de vedere logic, minunile nu sunt imposibile, deoarece nu au existenţă exclusivă şi nici nu ameninţă cu răsturnarea legilor fireşti prin apariţia altor legi mai presus de fire pe care le implică, şi că sunt rodul dragostei Creatorului faţă de însăşi creaţia Sa, pe care nu o părăseşte, ci o conduce spre un sfârşit, având un scop bine definit şi raţional.

A doua parte este o dezvoltare mai pe larg a subiectului, prin metoda dialectică fiind conduşi la concluzia că Dumnezeu Se descoperă în lume.

În partea a treia, aducem dovezi despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume din istorie, în primul rând făcând referire la toate profeţiile câte s-au spus de către prorocii de Dumnezeu insuflaţi despre venirea lui Mesia cel aşteptat şi arătând că ele îşi află plinirea în persoana Domnului nostru Iisus Hristos. În al doilea rând supunem atenţiei profeţiile referitoare la necredinţa iudeilor, la patria lor, la chemarea neamurilor şi la pedepsirea neamurilor şi ţărilor ce au pricinuit necazuri fiilor lui Israil. Întru sfârşit am aşezat epilogul, în care adeverim descoperirea lui Dumnezeu în lume pe temeiul Noului Testament.

Aceasta este lucrarea întocmită de noi şi ne vom socoti fericiţi dacă se va aprecia că aduce folos celor ce nu cred în minuni şi nu respectă credinţa.  (http://egumenita.ro/home/1104-despre-descoperirea-lui-dumnezeu-in-lume )

[audio:https://prediciortodoxe.ro/wp-content/uploads/2012/11/27-nov-2012-s-sinaxar-povestit…-2.mp3]

 

[audio:https://prediciortodoxe.ro/wp-content/uploads/2012/11/26-nov-2012-s-lectura-1-din-Sf.-Nectarie-de-Pentapolis-Sinaxar-povestit-de-cel-ce-l-au-cunoscut.mp3]

 

Gheorghios Militsis, pornind de la povestirile tatălui său, învățător în insula Eghina și contemporan cu Sfântul Nectarie, a adunat mărturiile celor ce l-au cunoscut pe Sfânt, mai ales în vremea slujirii sale ca învățător în insula Chios, alcătuind acest Sinaxar povestit de cei ce l-au cunoscut.

Când eram mic copil îmi amintesc cum tatăl meu ce a fost învățător în insulă, ne povestea multe lucruri minunate despre un vlădică ce a trăit și a fost înmormântat în Eghina. Printre altele ne-a spus: „când a avut loc mutarea moaștelor sale s-a umplut de mireasmă bineplăcută toată insula. Încă din timpul vieții făcea minuni. Locuitorii insulei, când întâmpinau probleme, alergau la acest arhiereu și-i cereau să se roage pentru ei. Oamenii aceștia din insulă, încă de când trăia credeau că este om sfânt și că are mare îndrăzneală la Dumnezeu”.

Anii au trecut și Sfântul Nectarie a devenit cunoscut mai ales prin mulțimea minunilor pe care le-a făcut și continuă să le facă pe toate meleagurile ortodoxe. Biserici și mănăstiri s-au ridicat în numele său devenind limane de izbăvire a sufletelor îndurerate; de asemenea, mulți creștini astăzi poartă numele său.

Predică la Duminica a XXVII-a după Rusalii a

Mitropolitului Augustin de Florina:

DESPRE MERSUL LA BISERICĂ 

Duminica este ziua în care Hristos a biruit moartea, a adus o nouă viaţă şi a creat o nouă lume, lumea harului. Şi ar trebui ca noi creştinii să cinstim duminica cu o deosebită evlavie. Ar trebui ca în această sfântă zi să înceteze toate lucrările în afară de cele absolut necesare şi indispensabile. Ar trebui ca în această zi să nu aibă loc nici un meci de fotbal, nici teatre, nici cinematografe, nici excursii. Ci toţi şi toate să alerge la biserică şi să-L adore pe Dumnezeu – Sfânta Treime, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Pentru că aceste Trei Persoane ale Treimii Celei de-o-fiinţă şi nedespărţită au lucrat pentru mântuirea oamenilor. Tatăl a voit, Fiul a venit pe pământ, Duhul Sfânt a luminat lumea. De aceea, şi la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii spunem: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi”.

DRAGOSTE ŞI LEGE – OMILIE A SFÂNTULUI AUGUSTIN AL HYPPONEI (LECTURĂ)

***