„…„Iată, stau la uşa inimii omeneşti şi bat în ea cu Atotsfântul şi Atotputernicul Meu Cuvânt şi de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine„. Împăratului ceresc Îi deschidem uşa prin pocăinţă. De aceea, pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!”
OBS: Omilia va fi din nou disponibilă pe blog în preajma prăznuirii sărbătorii. Până atunci, cei interesaţi o vor primi pe mail, la cerere.
Un comentariu
Răspunde →