Predici Ortodoxe

Lecturi duhovniceşti, predici audio, cuvinte de folos…

17 aprilie 2010
de OrthoWords
2 Comentarii

Cuvânt al Sfântului Luca al Crimeei despre lacrimi

  Cuvânt al Sfântului Luca al Crimeei despre lacrimi
 
       „De lacrimi este acoperit pământul. Lacrimile de tristețe, de amar, de suferință. Mereu au fost prezente în viața omenească. Peste tot în jur amărăciune, peste tot în jur suferință, peste tot tristețe, peste tot mâhnire! Lacrimi, lacrimi și iar lacrimi!
 
”Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia!”
 

        Va veni Împărăția lui Dumnezeu în care Domnul va șterge toată lacrima, în care nu va mai fi loc pentru tristețea noastră, pentru tânjirea noastră, pentru amarul nostru. Iată, la această fericire veșnică și nemărginită trebuie să ajungem pe calea tristeții și a lacrimilor, fiindcă viața creștină este o cale grea a Crucii, plină de suferință, de amar și de tânjire. Dacă vom merge cu demnitate pe această cale, dacă vom spăla cu lacrimi păcatele noastre, nevrednicia noastră, vom ajunge acolo unde strălucește lumina cea veșnică, unde împărățește bucuria veșnică, unde nu este nici un amar, nici o întristare, nici o lacrimă, nici o tânjire. Să ne învrednicească pe noi Domnul și Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, de locuirea veșnică în această lume a bucuriei! Amin. „

15 aprilie 2010
de OrthoWords
2 Comentarii

Pomenirea Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului – 14 aprilie

Sinaxar și Canon de rugăciune la pomenirea Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului
-14 aprilie-
 
Sinaxar:
Canon de rugăciune:
 

          Acest Sfânt Părinte Pahomie s-a născut în satul Gledin din ţinutul Bistriţei ardelene, în preajma anului 1674, din părinţi dreptmăritori de Dumnezeu: preotul Eftimie şi prezbitera Ana, primind la botez numele de Petru. Încă din vremea venirii sale pe lume a avut parte de nenumărate suferinţe, dreapta credinţă ortodoxă fiind prigonită de stăpânirile străine. Continuă citirea →

15 aprilie 2010
de OrthoWords
5 Comentarii

Canon de rugăciune la pomenirea Sf. Martin Mărturisitorul, Episcopul Romei (14 aprilie)

        Canon de rugăciune la pomenirea Sf.  Martin Mărturisitorul, Episcopul Romei 
-14 aprilie-
 
         Sfantul Martin a trait pe vremea imparatului Constantin, nepotul lui Iraclie Împaratul si era din Toscana Italiei. Deci, stralucind intre clericii din vremea sa, dupa sfarsitul fericitului papa Teodor, a luat el scaunul Bisericii din Roma. Era vremea cand imparatii din Constantinopol mai stapaneau inca Roma cea veche, dar, mai ales, era vremea cand se raspandea in tot Rasaritul erezia monotelitilor, adica erezia acelora care marturiseau ca este numai o singura voie in Hristos Domnul nostru, impotriva dreptei credinte, care invata ca in Domnul nostru, Dumnezeu intrupat fiind El, sunt doua firi si doua vointe, firea si vointa Lui de Dumnezeu si firea si vointa lui de om, fiecare avandu-si voia ei deosebita, dar amandoua aceste puteri fiind puse in slujba unei singure persoane, Hristos Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care a lucrat El mantuirea noastra.
Trecand de partea ereticilor, imparatul din Constantinopol a trimis o epistola prin care indemna toata crestinatatea sa imbratiseze mincinoasa invatatura. Si o astfel de scrisoare a fost trimisa si Sfantului Martin din Roma, dorind imparatul ca si noul papa sa intareasca aceasta erezie. Deci, fericitul Martin, cu sfatul Sfantului Maxim Marturisitoiul, care in aceea vreme se afla la Roma, a adunat un sinod (649), chemand pe cei 1O5 episcopi ai Apusului si, punand inaintea lor ratacirea monotelita si scrisoarea imparateasca, numita Tipos, le-a osandit pe amandoua, ca fiind niste erezii, indemnand pe credinciosii din toata lumea sa ramana in dreapta credinta.
        In mania sa, imparatul a trimis la Roma pe capetenia ostirilor sale, Olimpiu, ca sa prinda pe Martin si sa-l aduca in fata judecatii, la scaunul imparatesc din Constantinopol. Dar Olimpiu nu a izbutit si atunci imparatul a trimis pe Teodor Caliopi, o alta capetenie de oaste, care, cu toata impotrivirea credinciosilor, a smuls pe sfantul papa din Roma, in ziua de 18 iunie 653, l-a urcat intr-o corabie si, dupa trei luni de calatorie pe mare, a ajuns in insula Naxos din Ciclade, unde a trait un an de mari lipsuri, suferinte si batjocuri. Ajuns la Constantinopol la 17 septembrie 654 si acolo a fost aruncat in temnita. Fiind judecat si despuiat de semnele demnitatii sale, a fost condamnat si purtat in lanturi pe ulitele cetatii. Intre timp, Pavel, patriarhul Constantinopolului imbolnavindu-se si mustrat fiind de constiinta pentru invoirea sa cu erezia monotelita, a rugat pe imparat, inainte de a muri, sa inceteze batjocura impotriva acestui pastor neinduplecat, papa Martin. Dar acesta a fost, totusi tinut inca un an in temnita si in cele din urma a fost surghiunit in Cherson.
         Cu trupul istovit de suferinte si cu suflelul intristat de faradelegile pamantului, Sfantul Martin si-a dat sufletul, ca un marturisilor al dreptei credinte, la 16 septembrie 655. Moastele lui s-au adus, din Cherson, la Roma, in acelasi an.

14 aprilie 2010
de OrthoWords
3 Comentarii

Cuvânt al Sf. Grigorie al Antiohiei la femeile mironosițe și la îngroparea trupului dumnezeiesc al Domnului …

Cuvânt al Sf. Grigorie al Antiohiei la femeile mironosițe și la îngroparea trupului dumnezeiesc al Domnului nostru Iisus Hristos, la Iosif din Arimateea și la Învierea cea de-a treia zi a Domnului

       „O, Împărate al cerurilor, Care stai acolo de-a dreapta slavei , Domnul Puterilor celor fără de trup, Cel care duci zidirea așa cum dorești, care cârmuiești cu bunătate omenirea, Tu, Care  ne-ai dăruit această zi  mult-prăznuită, miluiește-ne pe noi, precum ai milut pe desfrânata! Nu ne alunga, dacă cu îndrăzneala pe care o avem în iubirea Ta de oameni, îndrăznim cu mâini păcătoase să ținem Sfântul Tău Trup! Și așa cum nu ai alungat-o pe acea păcătoasă,  pe desfrânata care a ținut preacuratele Tale picioare, Te rugăm să ne primești și pe noi, nevrednicii, care Te ținem. Și ca un iubitor de oameni, îngrijește-Te de noi toți  și ca un iubitor de oameni, vânează-ne în cursele fricii Tale! Învrednicește-ne și pe noi să săvârșim cu conștiință curată Învierea Ta cea de-a treia zi, dătătoare de viață! Pentru că Tu ești bun și iubitor de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru, și Ție se cuvine slavă și închinăciune, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.  „

13 aprilie 2010
de OrthoWords
1 Comentariu

Canon de rugăciune la pomenirea Sf. Mc. Artemon (13 aprilie)

Canon de rugăciune la pomenirea Sf. Mc. Artemon
(13 aprilie)
 

         Sfântul Artemon a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305). Înainte de a se declanşa persecuţia împotriva creştinilor, Sisinie, episcopul Laodichiei, şi preotul Artemon au distrus idolii din templul zeiţei Artemida. Dregătorul Patrichie l-a întemniţat pe Sfântul Artemon şi a poruncit să fie aruncat într-un vas cu smoală fierbinte. Dar când dregătorul a inspectat vasul, a căzut în smoală şi a murit. Cei care au asistat s-au înspăimântat şi au fugit, iar sfântul s-a rugat şi din locul acela a izvorât apă. Văzând această minune, mulţi s-au botezat. După mai mulţi ani, Sfântul Artemon a fost ucis de păgâni.

13 aprilie 2010
de OrthoWords
5 Comentarii

Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei despre întinarea de la lume

  Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei despre întinarea de la lume

       „În ce constă întinarea lumii? De ce pată trebuie să ne păzim?
       De multe trebuie să ne temem. De multe trebuie să ne ferim. Vă voi spune că ne întinăm şi de la citirea cărţilor care laudă patimile trupeşti, de la privirea imaginilor neruşinate. Ne întinăm des şi cu acea întinare a lumii manifestată în vorbirea de rău, bârfe, clevetire. Ne întinăm de fiecare dată când aplecăm urechea la clevetire, dar mai ales când singuri devenim părtaşi la bârfe şi la clevetire. Ne întinăm cu vorbirea întinată, cu care atât de mulţi dintre noi s-au deprins, fiindcă Domnul a spus că nu doar orice cuvânt răutăcios, rău şi necurat, ci şi orice cuvânt deşert, la Dumnezeu este o vină grea.
           Să nu ne întinăm cu vorbirea murdară, cu judecăţi, bârfe, clevetiri! Să fugim de neruşinare, care este atât de multă în lume şi pe care o vedeţi în jurul vostru.
          Oare voi nu vedeţi femei goale, neruşinate pe străzi? Oare nu este aceasta întinare? Ascultaţi ce spune Sf. Ap. Pavel ucenicului său, Timotei, despre felul cum trebuie să se îmbrace o femeie: Tot aşa şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, cu sfială şi cuminţenie să se împodobească, nu cu împletituri de păr, cu aur sau cu mărgăritare sau cu veştminte scumpe, ci cu fapte bune, aşa cum li se cuvine unor femei care fac mărturie de evlavie.
        Credincioşii de rit vechi au un obicei frumos pe care ar trebui să-l urmăm. Când vin femeile credincioase de rit vechi în biserica lui Dumnezeu, ele îşi scot pălăriile şi gheretele şi se acoperă cu batiste negre, care acoperă capul, gâtul şi spatele şi cu toate stau în faţa lui Dumnezeu în această haină smerită şi decentă. Multe erau bune în vechime şi acestui bine trebuie să-i urmăm. Credincioşii de rit vechi sunt râvnitori şi multe putem învăţa de la ei! Şi şederea decentă în biserica lui Dumnezeu şi acest obicei de a acoperi capul smerit în biserică. Cât de mult ar trebui să vorbim despre aceasta!”