Predici Ortodoxe

 

        În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea Sfântului Sfinţitului mucenic Vasile, preotul Bisericii din Ancira.
        Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Muceniţe Calinica şi Vasilisa, care prin sabie s-au săvârşit.
        Tot în această zi, pomenirea Sfintei Drosida, fiica împăratului Traian, şi a celor împreună cu dânsa cinci canonice.
       Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuviosului Mucenic Eftimie cel Nou, care s-a nevoit în Constantinopol, la anul 1814, şi care prin sabie s-a săvârşit.

 – Pomenirea Sf. Mc. Sabin Egipteanul, Sf. Mc. Papa, Sf. Mc. Alexandru, papă al Romei, Preacuviosului Aninas, făcătorul de minuni, Preacuviosului Hristodul (1020-1093), făcătorul de minuni, întemeietorul Mănăstirii Sfântului Ioan Teologul din Patmos şi a celor împreună cu dânşii –

        Sfantul Benedict s-a nascut la Nursia, o provincie a Italiei, la anul 480 dupa Hristos, din parinti slaviti si foarte bogati. Primeste tunderea in monahism de la monahul Roman. Se retrage intr-un munte stancos unde va ramane intr-o pestera timp de peste trei ani. Sfantul Benedict din Nursia avea duhul inainte vederii, al vindecarilor, al scoaterii demonilor, al invierii mortilor; el se infatisa unora, la mari distante, pe fata; iar altora le aparea in vis. Odata Sfintul Benedict a vazut cu duhul ca paharul cu vin care i se pusese inainte este otravit. Cand l-a insemnat deasupra cu semnul sfintei cruci, paharul s-a spart in bucati.
A intemeiat douasprezece manastiri, in care a asezat cate doisprezece monahi in fiecare. A intemeiat randuiala monahala a Benedictinilor, ordin care exista si astazi in Biserica Romano-Catolica. In ziua a sasea inaintea mortii lui, el a poruncit sa i se deschida groapa pe care si-o pregatise inca de mai inainte, vazand si cunoscand ca i se apropie sfarsitul, a chemat obstea, a sfatuit-o si si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.

         Sfântul Teofan a trăit în secolul al IX-lea. După ce a rămas orfan de tată la vârsta de trei ani, la 12 ani a fost logodit cu o copilă, cu care a trăit opt ani. Când mama lui a murit, a moştenit o mare avere, iar tatăl logodnicei i-a cerut insistent să îndeplinească cele rânduite în vederea căsătoriei. Însă, în ziua nunţii, Sfântul Teofan a dezvăluit tinerei că vrea să se călugărească. Logodnica l-a încredinţat că şi ea doreşte să se călugărească. Tatăl fetei s-a împotrivit, iar împăratul Leon l-a trimis pe Teofan în Cizic, încredinţându-i supravegherea lucrărilor de construcţie a cetăţii. După ce a îndeplinit porunca şi după moartea împăratului şi a socrului, Teofan şi-a împărţit averea săracilor şi i-a eliberat pe slujitori, apoi a dus-o pe logodnică, după voia ei, la Mănăstirea Princhipos, unde aceasta s-a călugărit, primind numele de Irina. Iar el s-a călugărit în Mănăstirea lui Polihroniu, care se găsea în munţii din ţinutul Sigrana. Timp de şase ani a copiat diferite lucrări, refuzând să conducă mănăstirea. A plecat în insula Calonim, unde a ridicat o mănăstire, apoi s-a întors în Muntele Sigrianei. La vârsta de 50 de ani s-a îmbolnăvit grav şi a rămas la pat tot restul vieţii.