Predici Ortodoxe

Cuviosul Alexie, supranumit „omul lui Dumnezeu”, de Maica Domnului, a vieţuit în sec. IV-V, mai întâi la Roma, apoi în Edessa. Părinţii săi erau oameni deosebiţi, reuşind să fie în acelaşi timp extrem de bogaţi şi de rang înalt, senatorial, cu 3000 de slugi, şi simultan foarte milostivi, primind zilnic străini şi săraci la masă.

Ajungând la vârsta potrivită, tatăl său i-a ales soţie, pregătindu-i cămara de nuntă. După căsătorie, când a intrat în cămara de nuntă, în care se găsea soţia lui, în loc să rămână acolo cu ea, şi-a scos inelul său şi dându-i-l şi binecuvântând-o, a ieşit în ascuns din casă şi a plecat îndată la Edesa. Continuă citirea →

          ”Toți ne zbatem între viață și moarte. Noi suntem niște copii morți, pentru că după cum copiii se joacă și fac dezordine, tot așa și noi păcătuim și murim duhovnicește…Așa cum aici umblăm pe drumuri,  tot așa într-o zi  vom umbla pe cărările cerului, unde luminători sunt îngerii și sfinții.

        Să știți că morții noștri, când ne rugăm neîncetat, se apropie tot mai mult de Dumnezeu și ajung în cele din urmă în slavă, atâta vreme cât nu li se refuză. În fiecare sâmbătă, mănăstirea citește foarte multe nume de adormiți, cerând de la Dumnezeu să-i așeze în slava Lui…

        Un ieromonah citea într-o zi o mulțime de nume și obosind, s-a întrebat: Oare se mântuie cei pe care-i pomenesc? Simt ei ceva?  Oare cerul simte că eu mă rog pentru cei ce au plecat de pe pământ? Sunt ajutați oare cei morți?  În acel moment, fiind obosit, s-a sprijinit de strana sa, a închis puțin ochii și între somn și veghe, într-o stare de priveghere a minții, dar și de oboseală a trupului, și-a ridicat ochii sus și vede…vede…”