CANONUL SFÂNTULUI IERARH ATANASIE PATELARIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI, FACATORUL DE MINUNI DIN HARKOV
Pe 5 martie 2008, la propunerea Episcopiei Dunării de Jos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât introducerea în calendarul BOR a cinstirii unui nou sfânt, care a trăit pe pământurile noastre în secolul al XVI-lea, Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea, patriarhul Constantinopolului.
Acest sfânt era înscris deja în calendarul Bisericii Greciei, al celei Ruseşi al Bisericii din Ucraina, având ca dată de prăznuire ziua de 2 mai. Astfel, hotărârea Sfântului Sinod al BOR exprimă o recunoaştere a sfinţeniei vieţii unui înţeleptşi bun ierarh, care a slujit cu dragoste Biserica lui Hristos în scaunul Patriarhiei Ecumenice, dar a păstoritşi creştinii de la Dunărea de Jos timp de 12 ani.
CANONUL SFÂNTULUI IERARH ATANASIE PATELARIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI, FACATORUL DE MINUNI DIN HARKOV
Pe 5 martie 2008, la propunerea Episcopiei Dunării de Jos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât introducerea în calendarul BOR a cinstirii unui nou sfânt, care a trăit pe pământurile noastre în secolul al XVI-lea, Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea, patriarhul Constantinopolului.
Acest sfânt era înscris deja în calendarul Bisericii Greciei, al celei Ruseşi al Bisericii din Ucraina, având ca dată de prăznuire ziua de 2 mai. Astfel, hotărârea Sfântului Sinod al BOR exprimă o recunoaştere a sfinţeniei vieţii unui înţeleptşi bun ierarh, care a slujit cu dragoste Biserica lui Hristos în scaunul Patriarhiei Ecumenice, dar a păstoritşi creştinii de la Dunărea de Jos timp de 12 ani.
LECTURĂ DIN FILOCALIA DE LA OPTINA – DESPRE CĂDERI
„Căderile noastre în mânie şi celelalte lucrări ale patimilor ne arată mândria duhovnicească avută înainte şi ne smeresc fără să vrem; să ne străduim să distrugem această rădăcină şi astfel ramurile vor cădea de la sine.
Pentru greşelile tale să faci pocăinţă tot timpul şi să-L rogi pe Dumnezeu să-ţi dea ajutor; de aceea şi cădem, pentru că nu avem smerenie, căci, după cuvântul Sfântului Ioan Scărarul, unde a a vut loc căderea, acolo a existat mai întâi mândria. Şi trebuie să înţelegem căderile de orice fel: prin gânduri, cuvinte, nepăsare şi lene.
Trebuie să trecem prin multe încercări ca să ajungem să cunoaştem neputinţa noastră cu adevărat şi să ne smerim, iar acest lucru nu se dobândeşte imediat, ci de-a lungul timpului. Căderile nostre ţin în frâu îngâmfarea noastră şi ne smeresc fără să vrem. Iar înaintea lui Dumnezeu mai bun este un păcătos care se căieşte decât un drept care se mândreşte…”
„Să postim post bine-primit şi plăcut Domnului. Adevăratul post este înstrăinarea de răutăţi, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire şi de jurământul mincinos” (Stihira stihoavnei de Luni, Săptămâna I).
Această cântare bisericească se poate considera pe drept cuvânt, fraţilor, ca cea mai deplină învăţătură pe care Sfânta Biserică ne-o dă cu privire la toate Sfintele posturi şi mai cu seamă cu privire la Postul Mare, pe calea căruia ne aflăm.
Cuvântările şi predicile noastre adesea sunt slabe, încurcate şi plictisitoare, dar învăţătura Sfintei Biserici este întotdeauna pe cât de scurtă, tot pe atât şi de puternică şi uşor de priceput pentru toată lumea. Iată pentru ce această cântare este vrednică de cercetat în amănunţime, spre a vedea, din ea, ce ne spune şi ce ne învaţă Sfânta Biserică despre Sfintele posturi.
Să postim post bine-primit şi plăcut Domnului! Adică sunt şi posturi neprimite şi neplăcute Domnului. Care sunt aceste posturi?….. ”
Sursa: „Predici la Postul Mare după Arhiepiscopul Inochentie al Odesei„, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005
Canoane de rugăciune către Sf. Mc. Ianuarie episcopul şi Sf. Sfinţit Mc. Teodor din Perga Pamfiliei (21 aprilie)
Sfantul Ianuarie, Episcopul orasului Benevento din Italia, a primit mucenicia la anul 305, in timpul persecutiilor imparatului Maximian. Sfantul Mucenic Ianuarie a fost supus la numeroase chinuri suferind torturi de neimaginat, dar pe care el le-a indurat cu blandete, intarit fiind de harul Duhului Sfant.
Dumnezeu a lucrat minuni prin Sfantul Ianuarie, atat in timpul vietii acestuia cat si dupa moartea sa. Fiind aruncat in foc, Sfantul Ianuarie, „racorit de o roua nevazuta” , a stat in mijocul lui fara sa arda, inaltand cantari lui Dumnezeu. Vazand minunea, persecutorii au inceput sa-i sfasie carnea cu unghii de fier. Dupa aceasta, Sfantul Ianurie impreuna cu diaconul sau, Festus, si citetul Desiderie, au fost trimisi la Pozzuoli, in apropiere de Napoli, unde aveau sa fie inchisi in temnita. Tot aici, erau inchisi diaconii din Pozzuoli, Proclu si Sussos, impreuna cu alti doi crestini mireni, Eutihie si Acutius.
In ziua urmatoare, toti cei sapte mucenici au fost aruncati la animalele salbatice, dar acestea nu i-au vatamat. Intr-un sfarsit au fost cu totii ucisi prin taierea capului.
Crestinii din Napoli au luat trupurile mucenicilor in ascuns si le-au inmormantat cu cinste. Trupul Sfantului Mucenic Ianuarie l-au dus in Napoli ingropandu-l in biserica. Au fost consemnate numeroase minuni petrecute la mormantul Sfantului Ianuarie. Dintre acestea amintim minunea care s-a facut unei vaduve, al carei fiu a inviat, dupa ce ea a luat icoana Sfantului Ianuarie si apoi a asezat-o pe trupul fiului ei mort.
Sf. Teodor din Perga Pamfiliei cu maica sa si Sf. Dioscor
Canoanele Utreniei Sf. Ierarh Calinic de la Cernica
Sfântul Calinic de la Cernica (7 octombrie 1787 – †11 aprilie 1868) a fost un călugăr, ctitor de biserici, teolog, stareţ al Mânăstirii Cernica şi episcop al Râmnicului.
Acest fericit Părinte Calinic s-a născut în oraşul Bucureşti, în ziua de 7 octombrie 1787, din părinţi români temători de Dumnezeu şi a primit la Sfântul Botez numele de Constantin.
Când avea vârsta de 20 de ani, tânărul Constantin din îndemn lăuntric şi-a îndreptat paşii către Mănăstirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste părintească de stareţul Timotei. După un an de ascultare duhovnicească şi de curate osteneli, a fost tuns în călugărie, schimbându-şi numele în Calinic. Peste o lună apoi s-a învrednicit a fi hirotonit ierodiacon.
În Mănăstirea Cernica a vieţuit sfântul Calinic 43 de ani, nevoindu-se zi şi noapte, în post şi rugăciune, în muncă şi smerenie, în răbdare şi dragoste. Drept aceea, după cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a primit şi sfinţitorul dar al preoţiei, iar după alţi cinci ani, cu glas de obşte a fost ales de sobor stareţ al chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o cu multă iscusinţă timp de 31 de ani, săvârşind multe fapte încununate de laudă. Continuă citirea →