Predici Ortodoxe

PREDICĂ LA POMENIREA SFÂNTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR

(26 octombrie 2012)

*

“Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, Purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.” (Troparul)

Predică la pomenirea Sfinților șapte Tineri din Efes

(4 august/22 octombrie)

Imparatul Deciu (250), venit din Occident, odata ajuns la Efes, dadu ordin intregii  populatii sa se adune in temple pentru a se inchina idolilor. In a treia zi a  sarbatorilor organizate cu aceasta ocazie, imparatul ordona arestarea tuturor  Crestinilor. Evreii si pagânii din oras ajutara cu sârguinta pe soldati sa duca in piata  publica pe toti credinciosii, pentru a-i obliga sa aduca sacrificii idolilor.  Multi cedara in fata perspectivei torturilor, in timp ce aceia care refuzau sa  se supuna erau omorâti fara mila. In fata acestor demonstratii de cruzime, Maximilian,  fiul prefectului orasului, si alti sase tineri din familii bune, care serveau  in armata [în versiunile cele mai vechi ei apar ca tineri soldati, dar mai  târziu fura prezentati ca niste copii, in special in traditia iconografica] se  intristau si varsau multe lacrimi, nu atât pentru suferintele mucenicilor cât  pentru pierderea sufletelor celor care se supuneau cedând imparatului. De câte  ori era anuntata sarbatoarea unui sacrificiu, ei se retrageau in biserica  pentru a se ruga ; dar aceasta atitudine nu scapa din vedere pagânilor,  care se dusera sa îi denunte imparatului. Cu ochii inca plini de lacrimi si prinsi  in tot felul de legaturi, fura târâti la palat. Maximilian vorbi in numele  tuturor, pentru a raspunde imparatului, care le puse intrebari asupra motivului  nesupunerii lor : „Noi avem, spuse acesta, un Dumnezeu, a carui  slava umple cerul si pamântul, noi Îi dam in dar jertfa tainica a marturisirii credintei  noastre si a neâncetatelor noastre rugaciuni !”. Continuă citirea →

CUVÂNT LA POMENIREA SF. CUVIOȘI MĂRTURISITORI

 VISARION, SOFRONIE ȘI OPREA

(21 Octombrie)

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi, 21 octombrie, pe Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion, Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie, Sfântul Mucenic Oprea, Sfinţii Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, cunoscuţi ca Mărturisitorii din Transilvania.

Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion s-a născut în anul 1714 în
Bosnia, din părinţi creştini ortodocşi, iubitori de Dumnezeu, pe nume Maxim şi
Maria. La vârsta de 18 ani, călătoreşte la Ierusalim pentru a se închina la
Sfântul Mormânt, apoi s-a oprit la Mănăstirea „Sfântul Sava”, unde s-a şi tuns
în monahism, primind numele de Visarion. După un timp, a plecat în Slovenia, la
Mănăstirea Pacra, unde petrece şapte ani ca ierodiacon, după care este ridicat
în treapta preoţiei. Trei ani mai târziu pleacă la Ierusalim, iar la întoarcere
găseşte românii ortodocşi din Ardeal în situaţia în care erau obligaţi să treacă
la uniaţie.

În ianuarie 1744, Cuviosul Visarion merge să apere Ortodoxia în
Ardeal, începând cu Deva, Orăştie, Alba Iulia, Sălişte, până aproape de Sibiu.
În drumul său dintre Sălişte şi Sibiu, Cuviosul Visarion este arestat de armata
austriacă şi dus la judecată la Viena. Aici este supus supliciilor, iar după
aproape un an de chinuri Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion îşi dă sufletul în
mâinile Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru aceasta, Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române l-a canonizat în februarie 1950, declarându-l „Sfânt
Mărturisitor”.

Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie

S-a născut la sfârşitul secolului al XVIII-lea în comuna Cioara
(azi Săliştea, judeţul Alba), din părinţi bine-credincioşi pe nume Ioan şi Oana.
Tatăl său a fost preot în comuna Cioara între anii 1680 şi 1720. La rândul său,
Sofronie este hirotonit preot de mir, însă în anul 1754 soţia sa moare. Rămânând
văduv, lasă pe fiul său preot în Parohia Cioara şi se duce la Mănăstirea Cozia,
unde intră în viaţa monahală. În anul 1756 părăseşte Mănăstirea Cozia şi se
întoarce la Cioara, unde zideşte un nou schit în codrul din Păişorul Cioarei, pe
locul altui schit mai vechi, închinat Mănăstirii Cozia. În luna mai a anului
1757, primarul maghiar însoţit de alţi 12 oameni au distrus schitul Cuviosului
Sofronie, forţându-l pe acesta să se ascundă o vreme prin diferite sate. În
toamna anului 1759, în fruntea mişcării antiuniate se găsea Cuviosul Sofronie de
la Cioara, care umbla în satele din judeţul Hunedoara, cerând credincioşilor să
alunge preoţii uniţi şi să rămână statornici în credinţa ortodoxă.

Datorită acestei acţiuni, în jurul praznicului Crăciunului din
anul 1759, a fost arestat şi închis la Bobâlna, lângă Orăştie. Este eliberat de
aproximativ 600 credincioşi conduşi de preotul Ioan din Sălişte, iar de aici
Cuviosul Sofronie se îndreaptă către Munţii Apuseni, unde continuă apărarea
Ortodoxiei în faţa uniaţiei. Prins din nou, a fost întemniţat la Abrud, de unde
scapă, din nou, cu ajutorul lui Dumnezeu. Începe o acţiune de organizare a
Bisericii Ortodoxe în Ardeal, ajungând astfel la Alba Iulia, unde a convocat
„sinodul” de la 14-18 februarie 1761. În astfel de împrejurări, împărăteasa
Maria Tereza a recunoscut, în cele din urmă, cererile românilor, iar la 11 iunie
1761, cel dintâi episcop ortodox, Dionisie Novacovici, ajungea în Biserica din
Şcheii Braşovului. Cuviosul Sofronie a rămas în Argeş, unde a şi trecut la
Domnul. În şedinţa sinodală din 28 februarie 1950, Sfântul Cuvios Mărturisitor
Sofronie a fost trecut în rândul cuvioşilor mărturisitori, canonizarea solemnă
având loc la Alba Iulia la 21 octombrie 1955.

Sfântul Mucenic Oprea

S-a născut în localitatea Sălişte şi mai este cunoscut şi cu
numele de Oprea Miclăuş. S-a înfăţişat de cel puţin trei ori înaintea
împărătesei Maria Tereza, prezentând protestele românilor din Transilvania şi
cerând libertate pentru credinţa strămoşească. Primul drum spre Viena l-a făcut
în toamna anului 1748, fiind însoţit de Ioan Oancea din Făgăraş şi cereau
împărătesei libertate pentru „legea Răsăritului”, şi anume ca românii ortodocşi
din Ardeal să fie scutiţi de persecuţii şi să li se îngăduie să păstreze
credinţa lor ortodoxă. Al doilea drum la Viena a avut loc în toamna anului 1750,
alături de alţi cinci români, cu altă cerere prin care anunţă că vor pleca din
ţară dacă nu li se oferă libertate pentru credinţă. A plecat din Viena însoţit
de preotul Moise Măcinic din Sibiel şi s-au oprit în Banat şi au rămas acolo.
Săliştenii au adus lui Oprea o nouă plângere, semnată de mulţi credincioşi,
pentru a o prezenta împărătesei. Îndată ce au prezentat plângerea, Oprea
Miclăuş, preotul Moise Măcinic şi preotul Ioan din Galeş au fost prinşi şi
condamnaţi la închisoare pe viaţă la Kufstein, în Munţii Tirolului (Austria).
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe Sfântul Mucenic Oprea
pe data de 21 octombrie 1955.

Sfinţii Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic
din Sibiel

Ioan din Galeş a fost hirotonit la Bucureşti sau la Râmnic, în
lipsa unui episcop ortodox în Transilvania. S-a numărat printre cei mai
îndrăzneţi apărători ai credinţei ortodoxe, în faţa oricăror încercări ale
autorităţilor habsburgice de a impune unirea transilvănenilor cu Biserica Romei.
În anul 1756 a fost arestat şi dus în lanţuri la Sibiu. Împărăteasa Maria Tereza
a dat ordin să fie dus în închisoarea cetăţii Deva, urmând să fie reţinut acolo
până la moarte, însă mai târziu a fost mutat în închisoarea de la Kufstein.
Moise Măcinic a fost unul din contestatarii unirii Mitropoliei Bălgradului
(Albei Iulia) cu Biserica Romei, fiind, de aceea, socotit de Biserica Ortodoxă
Română ca unul din apărătorii Ortodoxiei în Transilvania. Câteva ştiri despre
viaţa sa pot fi desprinse dintr-o declaraţie pe care a dat-o el însuşi în faţa
unei comisii de anchetă la Viena, în zilele de 14 şi 15 aprilie 1752.

Între altele, el declara că toţi credincioşii din Sibiel l-au
rugat, în urmă cu vreo şase ani, să plece la Bucureşti spre a fi hirotonit
preot, ceea ce s-a şi făcut, prin intermediul mitropolitului Ungrovlahiei,
Neofit Cretanul. La scurt timp după hirotonie, episcopul rutean greco-catolic
Manuil Olszavski din Muncaci, trimis de autorităţi să cerceteze starea de spirit
a credincioşilor ortodocşi din Transilvania, constata că printre cei care se
împotriveau unirii cu Biserica Romei se număra şi „popa Măcinic din Sibiel”.

Preotul Mărturisitor Ioan din Galeş şi-a sfârşit zilele, ca şi
preotul Moise Măcinic, în fioroasa temniţă de la Kufstein, ambii jertfindu-şi
viaţa pentru credinţa ortodoxă şi câştigând pentru aceasta cununile muceniciei.
La data de 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
hotărât canonizarea acestor sfinţi.

(Sursa text: Basilica.ro)

PREDICA PF. DANIEL LA DUMINICA a XXIII-a după RUSALII 

(Vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor)

‘În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi, ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!, fiindcă poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea; şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era dus de demon în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; iar El le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus, şi s-au înfricoşat. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinuturile Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Atunci El, intrând în corabie, S-a întors înapoi. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul, zicând: Întoarce-te la casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi el a plecat, vestind în toată cetatea cât bine i-a făcut Iisus.’ (Luca 8, 26-39)

.

În Sfânta Evanghelie din Duminica a XXIII-a după Rusalii vedem că bărbatul chinuit de demon din cetatea Gherghesenilor căuta singurătatea, nu comuniunea, dorea înstrăinarea, nu apropierea de oameni. Viaţa lui era un chin, deşi era viu, totuşi el trăia printre cei morţi, adică în morminte. El era mort din punct de vedere spiritual şi din punct de vedere social. Din această atitudine a omului demonizat vedem că păcatul, înţeles ca lucrare a demonilor în viaţa oamenilor, înstrăinează pe oameni de Dumnezeu, de semeni şi de ei înşişi.

***

Sursa text : BASILICA.ro

PREDICA PATRIARHULUI  DANIEL LA 

DUMINICA a XXIII-a după RUSALII

(2011)

În cuvântul de învăţătură Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat, printre altele, iubirea milostivă şi vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos deoarece Acesta arată mila Sa faţă de omul demonizat redându-i sănătatea şi libertatea.

„În primul rând vedem în Evanghelie iubirea milostivă şi vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos care nu a fost chemat de nimeni să meargă în ţinutul Gherghesenilor spre a vindeca un om demonizat. În al doilea rând vedem în Evanghelia de astăzi că şi demonii mărturisesc adevărul că Iisus este Fiul Lui Dumnezeu Celui Preaînalt şi se tem de judecata Lui. În al treilea rând vedem că locuitorii ţinutului Gherghesenilor, în loc să se bucure şi să mulţumească lui Iisus pentru că a vindecat un om îndrăcit care pătimea mult, s-au întristat şi L-au rugat să plece din hotarele lor pentru că le-a pricinuit pagubă prin înecarea porcilor în mare. În al patrulea rând vedem că omul vindecat, demonizatul de altădată, era acum îmbrăcat în haine, era întreg la minte spune Evanghelia, şi stătea aproape de Iisus, la picioarele Lui, rugându-l să-l ia cu El, dar Iisus i-a spus Rămâi aici şi spune tuturor cât bine ţi-a făcut Dumnezeu. Evanghelia ne arată cât de diferite sunt atitudinile oamenilor faţă de Hristos, ne arată în primul rând cât de milostiv este Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos Fiul Lui Dumnezeu Celui Preaînalt care s-a coborât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om din iubire pentru oameni şi mântuirea lor”, a mărturisit Preafericirea Sa.

Totodată, Patriarhul României a explicat de ce Mântuitorul Iisus Hristos a îngăduit demonilor să intre în turma de porci….  (Sursa text: Basilica.ro)

CUVÂNT DE FOLOS LA POMENIREA SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA

(2012)

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut toată făptura, nu întoarce faţa Ta de la noi păcătoşii ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumarate, cu nesocotinţă le săvârşim. Noi suntem păcătoşi, netrebnici şi plini de răutate; iar Tu eşti îzvorul vieţii şi al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră a păcătoşilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câştiga milostivirea prin sârguinţa cea de toate zilele, dăruieşte-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea şi ne întăreşte cu Duhul tău cel stăpânitor, ca din adâncul înimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele tău în veci. Amin.