SĂ NU INVIDIEZI ȘI SĂ BIRUIEȘTI INVIDIA CU NERĂUTATEA
Cum spune Sfantul Grigorie Teologul, invidia este cel mai nedrept si cel mai drept pacat. Este nedrept pentru ca ataca pe cei nevinovati si drept pentru ca ataca si pe cei care o poseda si pe cei culpabili. De aceea trebuie stradanie sa scapam de aceasta foarte rea patima.
Sfantul Vasile cel Mare indeamna: „Sa fugim, fratilor, de boala, dascal de teomahie, maica a uciderii de barbati, dezordine a firii, ignorare a familiei, nenorocire foarte absurda”. „Sa fugim de un rau insuportabil. Este invatatura sarpelui, descoperire a demonilor, insamantare a dusmanului, arvuna a iadului, piedica a evlaviei, cale spre gheena, pierderea imparatiei”.
Privești la tinerețea care se arată în toată splendoarea? Aceasta este o floare de la care nu trebuie să aștepți nimic în afară de faptul că-i este dat să se ofilească repede. Privești la cei ce se disting prin frumusețea chipului? Și aceasta este o floare care se ofilește în aceeași zi și se întoarce la starea dinainte a urâțeniei. Privești la omul cu trup puternic, viguros, sănătos? Iarăși spun că acesta este o floare, care din pricina unor întâmplări neînsemnate își pierde imediat și puterile, și vioiciunea, și sănătatea! Privești la bogăție și la lux? Toate acestea sunt o floare care poate pieri într-o singură noapte, după cuvântul Domnului: ”Nebune, în această noapte voi cere de la tine sufletul tău și cele ce ai pregătit, ale cui vor fi? ”….
Dar ce roade se pot aștepta de la frumusețea tinereții, de la chipul atrăgător, în afară de putreziciunile viermii și mirosul greu din mormânt? Ce roade putem aștepta de la bogăție și lux în afară de griji, durere și lacrimi?…Ce roade putem aștepta de la cinstire, slăvire și viață îmbelșugată? Ce folos ne-a adus trufia?… Nu este veșnică frumusețea florilor, nu este lungă viața noastră!…
Sfântul Dimitrie al Rostovului a fost continuatorul viu al străvechii tradiţii de sfinţenie a Părinţilor Bisericii celor din vechime. Nu numai că a scris minunate cărţi pline de învăţătura mântuirii, ci el a mai fost şi prin însăşi viaţa lui pildă vie de urmat turmei pe care a păstorit-o, cum şi întregii Biserici. El a fost un mare nevoitor şi un mare om de rugăciune. El a fost atât de smerit cu viaţa, încât chiar pe seminariştii cărora le era dascăl, în seminarul de el întemeiat, îi ruga să se roage pentru el. Ori de câte ori orologiul bătea ora, el se ridica în picioare şi rostea cu evlavie rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!…”. Ori de câte ori zăcea bolnav, ceea ce se întâmpla adesea, el cerea fiecărui seminarist al lui să rostească pentru el de câte cinci ori rugăciunea „Tatăl nostru”, în timp ce meditează asupra celor cinci Răni ale Mântuitorului nostru Hristos.
” Te strãduieşte, fii cu trezvie şi pune în fiecare zi sârguinţã lângã sârguinţã – ca mereu sã te înalţi cãtre El cu dorirea şi cu dragostea, ca mereu sã ardã inima ta pentru El, ca sã petreci pe de-a-ntregul în Dumnezeu şi Dumnezeu întru tine, ca sã dobândeşti liman liniştit sufletului tãu şi sã te învredniceşti de veşnicele bunãtãţi.
Toatã nãdejdea ta, toatã comoara, toatã bogãţia ta sã o ai întru Dumnezeu (Romani 15, 13); toatã slava şi desfãtarea sã le ai întru El. Numai aceasta nu este înşelãtoare şi zadarnicã. Numai ea va dãinui cu tine în veşnicia vieţii viitoare şi tu vei dobândi partea bunã, care nu se va lua de la tine în veci (Ioan 16, 22).
Mereu – zi şi noapte – neîncetat ridicã strigare cãtre Dumnezeu, zi şi noapte te roagã Domnului, zi şi noapte cheamã-L pe El, ca sã-L afli, ca sã-L gãseşti pe Cel cãutat, cãci „oricine cere ia, cel care cautã aflã, şi celui ce bate i se va deschide” – a grãit Mântuitorul (Matei 7, 7). Ţine minte cã toţi Sfinţii au avut mare râvnã şi dragoste neostoitã cãtre Dumnezeu. Dintru prisosul dragostei lor, uneori uitau de mai petrec în trupuri ori nu! Tu însã nu ai nici mãcar puţine a grãi în ZIua Judecãţii! ”
OMILIE A SF. DIMITRIE AL ROSTOVULUI DESPRE MAICA MILOSTIVIRII
Pe cel ce se căieşte, Dumnezeu e gata să-l ierte
Însă pentru aceasta Îl înduplecă Maica Lui
„Un păcătos şi-a rânduit ca pravilă în fiecare zi să se roage de câteva ori către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, repetând cuvintele Arhanghelului Gavriil: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har!” Odată, pregătindu-se să meargă la lucrul său lumesc, s-a îndreptat către icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca, mai înainte, să se roage după obiceiul său, iar apoi să meargă la lucrul său. Şi iată, când a început să se roage după obicei, deodată l-a cuprins frica – mai presus de firea sa, vede cum chipul de pe icoană se mişcă şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i se arată vie împreună cu Fiul Său, pe Care Îl ţine în preacuratele ei mâini…”
Pocăieşte-te, omule, de păcatele tale în toată ziua şi plângi pentru acestea zi
şi noapte. Pocăieşte-te, nelăsând fără de băgare de seamă nici cea mai mică
greşeală; căci, de nu vei lua aminte la păcatele mici, atunci nu vei avea
sârguinţă nici pentru cele mari. Pocăieşte-te şi în cele mai mici şi care par
neînsemnate păcate; căci, dacă vei călca doar o singură mică poruncă, greu îţi
va fi să păzeşti şi pe celelalte, mari, după cum a spus cineva despre aceasta:
„Nu spune: aceasta nu-i nimic, aceea nu-i nimic; ci păzeşte-te şi de
cuvântul în deşert, chiar şi de cel mai subţire gând rău, căci vei da seama şi
pentru cuvântul în deşert, în ziua Judecăţii, după cum a spus Domnul. Căieşte-te
în fiecare zi şi în toată vremea, pentru că neîncetat greşeşti înaintea lui
Dumnezeu – în fiecare zi săvârşeşti nelegiuiri nenumărate înaintea Lui. În toată
viaţa ta pocăieşte-te, plângi şi tânguieşte-te. Căci nimic în acest veac nu este
vrednic de bucurie şi veselie – nu vei găsi nimic vrednic de bună-cugetare şi
bună-lucrare, afară de plâns şi tânguire: însăşi naşterea ta este întru plâns şi
viaţa ta se trece în tânguiri, iar sfârşitul vieţii tale este moarte, necaz şi
amărăciune sufletului„.
Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucureşti, numit şi „Basarabov”, s-a născut în timpul împăraţilor româno-bulgari Petru şi Ioniţă Asan (secolele XII-XIII), la câţiva kilometri de oraşul Rusciuc, într-un sat locuit de vlahi, anume Basarabov, pe valea râului Lomul, din părinţi ortodocşi şi iubitori de Hristos.
Mai întâi a fost păstor de vite în satul natal. Apoi, iubind liniştea şi nevoinţa monahală, s-a făcut călugăr la o mănăstire de pe valea Lomului, nu departe de Basarabov. După o aspră nevoinţa pustnicească între două pietre din malul râului Lomul, Cuviosul Dimitrie şi-a dat sufletul lui Dumnezeu în acel loc şi a rămas necunoscut de nimeni. După mulţi ani, râul Lomul venind mare a risipit cele două pietre în apă împreună cu moaştele întregi ale Sfântului Dimitrie cel Nou. Mai târziu, descoperindu-se sfintele lui moaşte prin pronia lui Dumnezeu, au fost duse la biserica satului Basarabov.
Auzind de minunile ce se făceau aici, domnii Ţării Româneşti doreau să-i aducă moaştele la Târgovişte, spre mângâierea credincioşilor. Însă, Sfântul Dimitrie nevrând să-şi părăsească satul, domnii munteni au zidit o biserică nouă în Basarabov, unde i-au fost adăpostite moaştele mai mult de două secole.
În timpul războiului ruso-turc din Balcani (1769-1774), generalul rus Petru Salticov a luat sfintele moaşte să le ducă în Rusia. Dar la stăruinţa unui bun creştin român, Hagi Dimitrie, moaştele Sfântului Dimitrie au fost dăruite Ţării Româneşti şi aşezate cu mare cinste în Catedrala mitropolitană din Bucureşti, unde se află şi astăzi.
Sfântul Dimitrie cel Nou se prăznuieşte la data de 27 octombrie.
Întru tine părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, cuvioase părinte Dimitrie duhul tău.
Troparul Sfântului Preacuvios Dimitrie Basarabov – gl. al 8-lea.
PREDICĂ LA POMENIREA SFÂNTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR
(2012)
Astazi, Ortodoxia rasariteana il cinsteste pe Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir. Inzestrat cu darul savarsirii minunilor, este foarte popular in randul credinciosilor. Este Sfant militar si protector al armatelor, ca si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Moastele sale se afla la Tesalonic, oras al carui ocrotitor este.
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie se bucura de o evlavie speciala in randul credinciosilor, sarbatoarea sa fiind una dintre cele mai mari sarbatori din spatiul Rasaritului crestin.
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in Sfantul Dimitrieputere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.
