Predici Ortodoxe

 „Această dramă a patimii lăcomiei de cele materiale devine o robie. Deşi, el are iniţiativa cumulării bogatul acesta este totuşi un rob al celor materiale. Nebunia este tocmai atitudinea sa de a reduce toată viaţa la consumul de cele materiale şi de a reduce cele materiale la preocuparea exclusivă pentru traiul legat de cele trupeşti. Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina este o pildă care se potriveşte şi multor oameni din zilele noastre. Omul secularizat care construieşte viaţa fără să se mai gândească la Dumnezeu Dăruitorul, Creatorul sau Făcătorul cerului şi al pământului, fără să mai înţeleagă existenţa, viaţa şi bunurile materiale ca daruri de la Dumnezeu, se aseamănă cu bogatul din Evanghelie care zideşte hambare noi, care adună bunuri materiale, care nu vede ca progres decât progresul material, fie al bunurilor de consum în societatea consumistă, fie al banilor”.

8. Altadata erati intuneric, iar acum sinteti lumina intru Domnul; umblati ca fii ai luminii!
9. Pentru ca roada luminii e in orice bunatate, dreptate si adevar.
10. Incercind ce este bineplacut Domnului.
11. Si nu fiti partasi la faptele cele fara roada ale intunericului, ci mai degraba osinditi-le pe fata.
12. Caci cele ce se fac intru ascuns de ei, rusine este a le si grai.
13. Iar tot ce este pe fata, se descopera prin lumina,
14. Caci tot ceea ce este descoperit, lumina este. Pentru aceea zice: „Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos”.
15. Deci luati seama cu grija, cum umblati, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti,
16. Rascumparind vremea, caci zilele rele sint.
17. Drept aceea, nu fiti fara de minte, ci intelegeti care este voia Domnului.
18. Si nu va imbatati de vin, in care este pierzare, ci va umpleti de Duhul.
19. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cintari duhovnicesti, laudind si cintind Domnului, in inimile voastre.

(Efeseni 5, 8-19)

Sf. Vasile cel Mare spune ca naravul betiei este demon de la sine dorit, maica rautatii, potrivnic virtutii, care pe cel curat il face destrabalat, pe cei barbatos il face fricos, betia nu cunoaste dreptate si leapada cuviinta. Sf. Ioan Gura de Aur numeste betia maica intristarii, bucuria diavolului, care naste zeci de mii de rele, ea este nebunie de buna voie, tradarea cugetelor. Cel care se imbata este mort insufletit, demon de buna voie, bolnav care nu are crezare, cadere fara raspuns si slutenie de obste a neamului omenesc.

Acestea sunt numirile cu care impodobesc sfintii pe cei betivi. Iar Apostolul Pavel, in cartea cea dintai catre Corinteni (cap. 6, vers. 9-10) scrie mai infricosat, caci zice: „Nu va amagiti, nici sodomenii, nici furii, nici iubitorii de argint, nici betivii, nici barfitorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu!” Apoi in cartea cea catre Galateni (cap. 5, vers. 10-20) mai scrie si acestea: „Faptele trupului se cunosc. Ele sunt:.defaimarea, necuratia, inchinarea la idoli, vrajitoria, dusmania, certurile, zavistia, mania, dezbinarile, smintelile, eresurile, ura, uciderile, betia, destrabalarea (distractiile necuviincioase) si altele asemenea acestora… Cei ce fac unele ca acestea, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu!”  (CreștinOrtodox.ro)

Fragmente din Omilia a 10-a  – Despre ingrijirea sufletului

a Sf. Nectarie de Eghina

Cum trebuie să ne apropiem de împărtăşirea cu Sfintele Taine

*

Caracterul celui ce se împărtăşeşte cu vrednicie

*

Modul în care trebuie să ne apropiem de Dumne­zeiasca Euharistie ne învaţă pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: Să se cerceteze omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.(1)

Să îşi cerceteze, fiecare mai întâi conştiinţa, pen­tru a-şi da seama de starea lui morală şi de relaţia cu Dumnezeu şi cu aproapele şi, dacă le află pe acestea în stare plăcută lui Dumnezeu, să se apropie să se îm­părtăşească. Altminteri să se ferească, fiindcă nu es­te nimic comun între ceea ce este sfânt şi ceea ce este blestemat. Sfântul Apostol Pavel, îndemnând pe corinteni să nu se însoţească cu cei necredincioşi, adi­că să nu primească însoţitori necredincioşi, zice: Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împăr­tăşire are lumina cu întunericul? Sau ce învoire este între Hristos şi Veliar?(2) Continuă citirea →

PREDICĂ LA POMENIREA SF. ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL –

DESPRE ÎNGERI

*

Lumea ingereasca a fost creata de Dumnezeu din nimic, nu din ceva preexistent si nici din fiinta Sa. Referatul biblic despre creatie nu vorbeste in mod precis despre crearea ingerilor. Sfintii Parinti afirma ca la creatie nu se vorbeste explicit despre ingeri din doua motive:  evreii, inclinati spre idolatrie, ar fi cazut usor in ratacirea idolatra a popoarelor vecine si ca in cartea Facerii se urmareste numai infatisarea inceputului lumii vazute.

In ceea ce priveste ierarhia ingereasca, Dionisie Areopagitul vede cetele ingeresti in numar de noua, asezate in cate trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stapanii; Incepatorii, Arhangheli, Ingeri. Biserica si-a dat consimtamantul asupra acestei ierarhii prin introducerea ei in pictura bisericeasca.

Pentru ca ingerii sunt netrupesti, la ei nu se poate vorbi de sex si nici de o transplantare a speciei (Fac 6,2), deci, ei nu se casatoresc, nu se inmultesc (Matei 22,30) si nici nu mor (Luca 20, 35-36). Ingerii isi transmit unii altora propriile lor ganduri si hotarari fara sa rosteasca cuvinte. Insa, pentru indeplinirea slujbei lor, pot lua infatisare omeneasca (II Reg 6,17), pot sa vorbeasca, sa manance, sa apara imbracati si uneori purtand aripi (Fac. 32,25; Luca 24, 4; Matei 28,3; Apoc 14,6).

Lucrarea principala a ingerilor este aceea de a-l intari si sustine pe om in a transfigura lumea. (Sursa text:  http://www.crestinortodox.ro)