Canoane de rugăciune către Sf. Mc. Sava Stratilat şi Cuvioasa Elisabeta, făcătoarea de minuni
(24 aprilie)
Acest Sfânt Mucenic Sava a trăit în zilele împăratului Aurelian la Roma, având dregătoria de şef de armată, şi era de neam got. Şi având credinţa în Hristos, avea grija sfinţilor ce erau prin temniţe închişi. Pentru curăţia vieţii sale, şi pentru nevoinţa virtuţilor, alunga duhurile cele viclene de la oameni. Fiind pârât apoi că este creştin a mers la împăratul şi lepădându-şi centura a mărturisit pe Hristos. Pentru aceasta a fost chinuit în multe feluri, pe care le-a îndurat cu tărie. În acest fel a atras la credinţa lui Hristos şaptezeci de păgâni, cărora li s-au tăiat capetele pentru Hristos şi s-au încununat. Şi iarăşi şi a doua oară stând sfântul la cercetare, întărit fiind de Hristos mai înainte în temniţă şi dându-i îndrăznire, a fost aruncat într-o apă şi aşa a luat cununa muceniciei. Se vădeau la el floarea vârstei şi albeaţa trupului şi rumeneala obrazului, şi era părul capului şi barba ca de aur lucind, şi căutătura ochilor săi poruncitoare şi netemătoare, ceea ce îl arăta ostaş desăvârşit şi viteaz.
Această Cuvioasă Elisabeta din fragedă vârstă petrecând cu osteneli sihăstreşti, a luat de la Hristos har de tămăduiri şi tămăduia tot felul de boli. Naşterea ei s-a arătat prin dumnezeiască descoperire şi mai înainte s-a însemnat pentru dânsa că va să fie vas ales. Fericita purta numai o îmbrăcăminte pe dânsa şi îngheţa de frig şi de ger. A petrecut patruzeci de zile nemâncând; trei ani a avut gândul numai la Dumnezeu, iar cu ochii cei trupeşti nicidecum n-a văzut frumuseţea şi întinderea cerului. N-a gustat untdelemn mulţi ani şi n-a pus încălţăminte în picioarele ei. Strălucind drept aceea într-aceste fapte bune cu plăcere dumnezeiască a adormit în Domnul, dând har de multe minuni până în ziua de astăzi celor ce năzuiesc către dânsa cu credinţă.
Canoane de rugăciune la pomenirea Sf. Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancovici, mitropoliții Transilvaniei
(24 aprilie)
Sfântul Ierarh Iorest a fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1640-1643. Originar din Ardeal, Iorest s-a călugărit la Mănăstirea Putna din Moldova. Ca mitropolit a luptat împotriva calvinilor care desfăşurau o laborioasă activitate misionară printre români, a tipărit cărţi bisericeşti de învăţătură şi a cercetat eparhia, povăţuind şi îndrumând pe fiii săi duhovniceşti. Sfântul ierarh a stat nouă luni în temniţă, apoi a fost eliberat în schimbul a o mie de taleri strânşi de la 24 de chezaşi. Fostul mitropolit a plecat în Moldova şi apoi în Rusia, unde a adunat bani pentru despovărarea chezaşilor. Peste 10 ani, în 1656, Dumnezeu l-a rânduit să păstorească episcopia Huşilor şi după puţină vreme s-a săvârşit în pace.
Sfântul Sava s-a născut în prima parte a secolului al XVII-lea, în Inăul Ardealului, primind la botez numele Simeon. Mai multe din rudele sale au fost episcopi sau protopopi ai Inăului. Tânărul Simeon a stat o vreme la Mănăstirea Comana din Ţara Românească, unde se găsea unchiul său, arhiereul Longhin. După ce i-a murit tatăl de ciumă, Simeon a fost chemat acasă de mama sa şi rugat să se căsătorească. După ce a fost hirotonit preot, la puţin timp a fost ales protopop al Inăului. Rămas văduv, a fost ales mitropoliei al Transilvaniei în anul 1656. Sfântul Sava a păstorit Biserica timp de 24 de ani, în împrejurări grele, luptând împotriva propagandei calvine. După ce a fost scos din scaunul arhieresc, a fost trimis în judecată şi întemniţat. După cumplite chinuri, sfântul a fost eliberat, dar s-a mutat curând către Domnul, în aprilie 1683.
Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Mucenic Sava Stratilatul; a şaptezeci de sfinţi mucenici care au crezut prin Sfântul Sava; a Sfintei Cuvioase Elisabeta, făcătoarea de minuni; a Sfinţilor Mucenici Evsevie, Neon, Leontie şi Longhin; a Sfinţilor Mucenici Pasicrat şi Valentin din Durostorum; a Sfântului Mucenic Duca croitorul (secolul al XVI-lea) şi a Sfântului Cuvios Toma Monahul.
„Numai o dată pe an auziţi în biserică lectura primului capitol din Evanghelia lui Ioan. Se citeşte la Paşte şi deseori în diferite limbi. De ce a fost aleasă anume această Evanghelie? Pentru că ea conţine cea mai profundă şi mai importantă taină pentru noi: taina Teologiei!
Sfântul Ioan este numit „Teologul”, dar nici unul dintre teologii din lume nu se poate compara cu dânsul în ce priveşte profunzimea, sfinţenia şi importanţa teologhisirii lui. Evanghelia Sf. Ioan se deosebeşte de Evangheliile Sf. Matei, Marcu şi Luca, fiindcă aceşti evanghelişti în scrierile lor expun preponderent tot ce ţine de viaţa şi activitatea Domnului Iisus Hristos după întruparea Lui pe pământ. Nimeni nu a vorbit cu o putere atât de mare despre existenţa mai înainte de veci a Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, precum Sfântul Ioan!”
Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei la cuvintele proorocului Isaia :”O, voi cei ce pomeniți pe Domnul, nu tăceți! ”
„Așa le vorbea Sfântul Prooroc Isaia profeților, preoților poporului lui Israel. Nu trebuia să tacă până când nu va face Domnul Ierusalimul slăvit în lume. Noi care vă amintim de Domnul, de asemenea, nu trebuie să tăcem!
Întotdeauna să aveți în fața voastră pe Domnul nostru, Iisus Hristos, care S-a răstignit pentru voi pe cruce! Amintiți-vă mereu că sunteți răscumpărați prin sângele Lui neprețuit! Amintiți-vă că sunteți pietre vii, că voi înșivă sunteți ziditori, că voi înșivă sunteți creați pentru a fi desăvârșiți, așa cum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este!
Temeți-vă ca prin lucrul vostru rău și prin patimile voastre să aduceți necinste Crucii Lui Hristos! Amintiți-vă că Mântuitorul nostru este Însuși Domnul nostru, Iisus Hristos! Amintiți-vă că El Și-a vărsat sângele pentru noi toți și că așteaptă de la noi jertfe duhovnicești! Amintiți-vă de Domnul nostru, Iisus Hristos, Căruia fie slava și stăpânirea, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în vecii vecilor! Amin. „
Cuvânt de învăţătură al Sf. Ioan Gură de Aur în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru
„De este cineva credincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest Praznic frumos si luminat!
De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria Domnului sau!
De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata!
De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta!
De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca!
De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit!
De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se!
De-a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel din urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel din urma miluieste si pe cel dintai mangaie; si acelui plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda! Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru: si cei dintai si cei de-al doilea luati plata!
Bogatii si saracii, impreuna bucurati-va!
Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua!
Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi!
Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand!
Gustati toti din ospatul credintei: impartasiti-va toti din bogatia bunatatii!
Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca Hristos sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut!
Lui se cuvine slava si stapanire in vecii vecilor! „
Cuvânt al Mitrop. Ilie Miniatis, Episcop de Cernica şi Kalavrita, la Înviere
„Preaînalte biruitor al morţii, veşnicule Mire al sufletelor noastre, Dumnezeiescule Iisuse, spre Tine îmi îndrept limba, în Tine priveghează duhul meu…Arată-Te în chip duhovnicesc ca să ne bucuri cu lumina slăvitei Tale Învieri. Şi dacă vei găsi cumva închise inimile noastre, treci totuşi înlăuntru, după cum ai trecut prin uşile încuiate la ucenicii Tăi şi insuflă acolo, înlăuntru, harul Sfântului Tău Duh şi al dumnezeieştii Tale păci. Spune încă o dată către noi: „Luaţi Duh Sfânt! Pace vouă!” „
(Cuvânt rostit în anul 1714 )
ILIE MINIAT(† 1714) este unul dintre cei mai însemnaţi cuvântători greci din perioada post-patristică. A fost învăţător şi predicator al Bisericii celei Mari din Constantinopol, apoi episcop de Cernica şi Kalavrita, în Peloponez. „Didahiile” sale au fost traduse în mai multe rânduri în limba română.
Didahiile la Postul Mare. repartizate în patru serii, conform prezentării Editurii Institutului Biblic, sunt tematice (dogmatice, morale şi liturgice) vorbind despre credinţă, păcat, suflet, mărturisire, moarte, conştiinţă, rai, predestinaţie, invidie, judecata viitoare, Sf. Cuminecătură etc. )