Canoanele praznicului Cincizecimii
11 iunie 2011
de OrthoWords
1 Comentariu
11 iunie 2011
de OrthoWords
1 Comentariu
9 iunie 2011
de OrthoWords
0 Comentarii
. (2010) .
.
‘În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari; şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Şi, de acolo mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele, şi i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. (Matei 4, 1)’
1 iunie 2011
de OrthoWords
0 Comentarii
Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful s-a născut către anul 114 în Sichem, un vechi oraş al Samariei, din părinţi greci păgâni. A trăit pe vremea împăraţilor Antonin cel Pios (138-161) şi Marcus Aurelius (161-180), şi s-a numit „filosof” fiindcă din copilărie s-a osârduit cu studiul filosofiei păgâne, iar mai apoi cu cel al filosofiei Adevărului, învăţătura lui Hristos.
În jurul vârstei de 30 de ani Iustin a primit sfântul botez (între anii 133 şi 137) şi apoi a deschis o şcoală de filosofie creştină. Deci mergând la Roma în anul 155, a dat mai sus zisului împărat Antonin o apologie în scris împotriva rătăcirii idolilor, şi dezvinovăţitoare pentru credinţa în Hristos, cu care pe una, adică credinţa creştinilor, o adeverea şi o întărea, iar pe cealaltă, adică înşelăciunea idolească, o supunea cu dovediri din Scripturi. Continuă citirea →
30 mai 2011
de OrthoWords
0 Comentarii
(31 MAI)
Sfantul Ermie a fost soldat in armata romana. I s-a cerut in timpul imparatului Antonin Piul (138-161), sa renunte la credinta in Hristos. A refuzat si a fost supus la cumplite chinuri: i s-au zdrobit dintii cu o piatra, pielea fetei i-a fost luata cu un cutit, a fost aruncat in foc, dar prin harul lui Dumnezeu a ramas nevatamat.
La porunca judecatorului, i s-a dat sa bea otrava de la un vrajitor. A baut-o, dar otrava nu i-a facut niciun rau. In urma acestei minuni, vrajitorul a primit credinta in Hristos, motiv pentru care a fost ucis.
Dupa alte chinuri, i s-a taiat capul. Crestinii au luat in taina trupul Sfantului Ermie si l-au ingropat cu cinste. Sfintele lui moaste vindeca in chip minunat pe cei cuprinsi de diverse boli.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
22 mai 2011
de OrthoWords
13 Comentarii
„Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez“
14 mai 2011
de OrthoWords
1 Comentariu
10 mai 2011
de OrthoWords
0 Comentarii
Sfintii Parinti incadreaza tristetea in randul patimilor principale care muncesc si il stapanesc pe om. Spre deosebire de toate celelalte patimi tristetea paralizeaza inima si o face incapabila de a mai simti orice bucurie. Cel stapanit de tristete isi pierde interesul pentru activitati obisnuite, chiar si pentru cele care pana atunci ii erau placute. Aceasta incremenire l-a facut pe Talasie Libianul sa defineasca tristetea ca fiind lipsa placerii – fie a celei dupa Dumnezeu, fie a celei dupa lume”, iar Sfantul Ioan Casian spune ca „pe cel ce l-a cuprins, ea il zdrobeste sufleteste, paralizand orice sarguinta si dorinta de mantuire”.
Spre deosebire de toate celelalte patimi care prin definitia lor urmari a satisface placerea sufletului, tristetea este singura care refuza sa aduca aceasta placere, ea aducand direct durerea. Astfel scria si Evagrie Ponticul „toti dracii (patimile – n.ns.) fac sufletul iubitor de placeri, numai dracul intristarii nu primeste sa faca aceasta, …uscand prin intristare orice placere a sufletului”.
Tot pentru a arata efectele devastatoare pe care le are tristetea asupra inimii, Sfantul Ioan Casian foloseste urmatoarea comparatie: „ca molia pentru vesminte si cariul pentru lemn, asa este vatamatoare tristetea pentru inima omului”. Altfel spus, tristetea mananca inima omului. Nu se poate sa existe om care sa nu fi simtit cum i se topeste inima din cauza durerii provocate de tristete, sa nu fi simtit cum i se rupe sufletul in doua si nimeni nu l-ar mai putea scoate din acea stare. Descartes, descriind tristetea, scrie: „simtind in jurul inimii ca un fel de lanturi care o strang”; caci durerea, asemenea unor lanturi, sufoca inima omului.
Starea omului care e incercat de o astfel de patima este putin placuta. Acum, plecand de la observarea vietii omului, presarata din cand in cand cu bucurii si tristeti, imi pun urmatoarea intrebare: asa trebuie sa se desfasoare o viata de om, care mai e si crestin? Si cum ramane cu indemnul Sfantului Apostol Pavel: „bucurati-va pururea” (Filip. 4, 4)? E posibil asa ceva? Cel fel de bucurie e aceea? ….. Patima tristetii la Sfantul Ioan Casian
9 mai 2011
de OrthoWords
0 Comentarii
5 mai 2011
de OrthoWords
0 Comentarii
24 aprilie 2011
de OrthoWords
2 Comentarii
Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei – „Alfa și Omega”