Predici Ortodoxe

Lecturi duhovniceşti, predici audio, cuvinte de folos…

11 iunie 2011
de OrthoWords
1 Comentariu

Canoanele praznicului Cincizecimii

Canoanele praznicului Cincizecimii


9 iunie 2011
de OrthoWords
0 Comentarii

Arhim. Nectarie, Măn. Sihăstria Putnei – Predică la Duminica a II-a după Rusalii (a Sfinţilor Români)

Arhim. Nectarie, Măn. Sihăstria Putnei

Predică la Duminica a II-a după Rusalii

– a Sfinţilor Români –

. (2010) .

.

 

‘În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari; şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Şi, de acolo mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele, şi i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. (Matei 4, 1)’

1 iunie 2011
de OrthoWords
0 Comentarii

Canon de rugăciune către Sf. Mc. Iustin Filozoful, Iust, Iustin, Hariton, Harita fecioara, Evelpist, Ierax, Peon şi Valerian (1 iunie)

Canon de rugăciune către Sf. Mc. Iustin Filozoful,

Iust, Iustin, Hariton, Harita fecioara, Evelpist, Ierax, Peon şi Valerian

(1 iunie)

 

Sfântul Iustin Martirul şi  Filozoful s-a născut către anul 114 în Sichem, un vechi oraş  al Samariei, din părinţi greci păgâni. A trăit pe vremea  împăraţilor Antonin cel Pios (138-161) şi Marcus Aurelius  (161-180), şi s-a numit „filosof” fiindcă din copilărie  s-a osârduit cu studiul filosofiei păgâne, iar mai apoi  cu cel al filosofiei Adevărului, învăţătura lui Hristos.

În jurul vârstei de 30 de  ani Iustin a primit sfântul botez (între anii 133 şi  137) şi apoi a deschis o şcoală de filosofie creştină. Deci  mergând la Roma în anul 155, a dat mai sus zisului  împărat Antonin o apologie în scris împotriva  rătăcirii idolilor, şi dezvinovăţitoare pentru credinţa în  Hristos, cu care pe una, adică credinţa creştinilor, o adeverea şi  o întărea, iar pe cealaltă, adică înşelăciunea  idolească, o supunea cu dovediri din Scripturi. Continuă citirea →

30 mai 2011
de OrthoWords
0 Comentarii

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MUCENIC ERMIE (31 MAI)

 

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL  ERMIE

(31 MAI)

Sfantul Ermie a fost soldat in armata romana. I s-a cerut in timpul imparatului Antonin Piul (138-161), sa renunte la credinta in Hristos. A refuzat si a fost supus la cumplite chinuri: i s-au zdrobit dintii cu o piatra, pielea fetei i-a fost luata cu un cutit, a fost aruncat in foc, dar prin harul lui Dumnezeu a ramas nevatamat.

La porunca judecatorului, i s-a dat sa bea otrava de la un vrajitor. A baut-o, dar otrava nu i-a facut niciun rau. In urma acestei minuni, vrajitorul a primit credinta in Hristos, motiv pentru care a fost ucis.

Dupa alte chinuri, i s-a taiat capul. Crestinii au luat in taina trupul Sfantului Ermie si l-au ingropat cu cinste. Sfintele lui moaste vindeca in chip minunat pe cei cuprinsi de diverse boli.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

22 mai 2011
de OrthoWords
13 Comentarii

Sinaxar în Duminica Samarinencei

Sinaxar în Duminica Samarinencei

 

Sfânta Muceniţă Fotini este femeia samarineancă, cea care i-a dat Mântuitorului apă la fântâna lui Iacov. Sf. Ap. Ioan redă portretul acestei femei în dialogul cu Iisus.

„Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez“

Mântuitorul îi spune femeii: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: «Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot»“. El vorbeşte despre apa duhovnicească, dătătoare de viaţă. „Apa cea vie“ despre care vorbeşte Hristos este harul care adapă sufletul şi îl face izvor nesecat de viaţă, bucurie şi putere dumnezeiască. Vedem cum, pentru a o face să înţeleagă mai bine, Iisus conduce convorbirea pe un alt făgaş. Mântuitorul face înaintea ei o minune, dezvăluindu-şi puterea de prooroc. El îi adresează invitaţia de a-şi chema bărbatul, ştiind că ea se afla într-o situaţie destul de delicată din acest punct de vedere. Ea avusese mai mulţi soţi, ceea ce îi conferea un statut de femeie marginalizată în acea epocă. De altfel, ne putem da seama de acest lucru şi din faptul că ea era singură la fântână, nu în grup cu alte femei, aşa cum era obiceiul. Dar Mântuitorul îi cunoaşte căutările sufleteşti şi de aceea îi aduce în faţă trecutul, pentru a-şi putea da seama că este, spune pr. Ilie Melniciuc „lipsit de sens spiritual, recunoscând cu sinceritate lipsurile vieţii ei“. Astfel, începe să se trezească în ea o înţelegere şi o simţire tot mai înaltă: „Doamne, văd că Tu eşti prooroc“. Merge mai departe si Îi pune înainte două probleme actuale pentru acele timpuri: închinarea către Dumnezeu la iudei şi la samarineni şi venirea lui Mesia. Pentru ea, la fel ca pentru toată lumea de atunci, ideea despre Mesia era ceva foarte îndepărtat. Iar acum, Domnul îi spune cât se poate de direct: „Eu sunt şMesia cel aşteptatţ“. Ea nu-I mai răspunde nimic, căci rămâne fără glas. Atunci, „femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: «Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?» Şi au ieşit din cetate şi veneau către El“. Iisus îi descoperă acestei femei scopul întrupării Sale, identitatea Lui – Fiul lui Dumnezeu – şi minunata posibilitate de a primi „apa vie“ a vieţii veşnice cu Dumnezeu. I-a oferit cinstea de a fi un evanghelist care a mers să propovăduiască Evanghelia la poporul său. Unii dintre evreii ce respectau Legea cu stricteţe ar fi putut să se simtă ofensaţi fie şi numai pentru faptul că li se adresează, şi totuşi, acea femeie a fost aleasă pentru îndeplinirea unei misiuni atât de importante. Cu o rară îndemânare şi putere de convingere, ea captează simplu şi imediat atenţia cetăţenilor Siharului. Mărturia ei aduce roadă multă, căci despre aceştia evanghelistul spune, în finalul acestui episod: „Iar femeii i-au zis: «Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii»“. Sursa textului:   Ziarul Lumina.

14 mai 2011
de OrthoWords
1 Comentariu

Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei la Vindecarea slăbănogului

Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei la 

Vindecarea slăbănogului

 
          ”Nerecunoștința omenească este ca o picătură în marea milostivirii lui Dumnezeu și precum nu poți tulbura marea aruncând în ea o mână de nisip sau de ceva necurat, tot așa nu poate nerecunoștința omenească tulbura cât de puțin milostivirea nemărginită a lui Dumnezeu față de noi toți! Trebuie să ținem minte asta! 
           În fața ochilor noștri să stea întotdeauna Hristos înroșit de sânge, Care a murit pe crucea Golgotei pentru noi, cei nerecunoscători! Să ținem minte crucea Golgotei, să ne amintim întotdeauna milostivirea nemărginită a lui Dumnezeu față de noi, nevrednicii și păcătoșii! Și dacă ne vom aminti aceasta, dacă vom lua exemplu de la cei care cu recunoștință consideră că e de datoria lor să-și cinstească proprii părinți, atunci mila lui Dumnezeu va fi cu toți! ”

10 mai 2011
de OrthoWords
0 Comentarii

Lectură din Filocalia de la Optina – DESPRE TRISTEȚE

Lectură din Filocalia de la Optina –

DESPRE TRISTEȚE

Sfintii Parinti incadreaza tristetea in randul patimilor principale care muncesc si il stapanesc pe om. Spre deosebire de toate celelalte patimi tristetea paralizeaza inima si o face incapabila de a mai simti orice bucurie. Cel stapanit de tristete isi pierde interesul pentru activitati obisnuite, chiar si pentru cele care pana atunci ii erau placute. Aceasta incremenire l-a facut pe Talasie Libianul sa defineasca tristetea ca fiind lipsa placerii – fie a celei dupa Dumnezeu, fie a celei dupa lume”, iar Sfantul Ioan Casian spune ca „pe cel ce l-a cuprins, ea il zdrobeste sufleteste, paralizand orice sarguinta si dorinta de mantuire”.

Spre deosebire de toate celelalte patimi care prin definitia lor urmari a satisface placerea sufletului, tristetea este singura care refuza sa aduca aceasta placere, ea aducand direct durerea. Astfel scria si Evagrie Ponticul „toti dracii (patimile – n.ns.) fac sufletul iubitor de placeri, numai dracul intristarii nu primeste sa faca aceasta, …uscand prin intristare orice placere a sufletului”.

Tot pentru a arata efectele devastatoare pe care le are tristetea asupra inimii, Sfantul Ioan Casian foloseste urmatoarea comparatie: „ca molia pentru vesminte si cariul pentru lemn, asa este vatamatoare tristetea pentru inima omului”. Altfel spus, tristetea mananca inima omului. Nu se poate sa existe om care sa nu fi simtit cum i se topeste inima din cauza durerii provocate de tristete, sa nu fi simtit cum i se rupe sufletul in doua si nimeni nu l-ar mai putea scoate din acea stare. Descartes, descriind tristetea, scrie: „simtind in jurul inimii ca un fel de lanturi care o strang”; caci durerea, asemenea unor lanturi, sufoca inima omului.

Starea omului care e incercat de o astfel de patima este putin placuta. Acum, plecand de la observarea vietii omului, presarata din cand in cand cu bucurii si tristeti, imi pun urmatoarea intrebare: asa trebuie sa se desfa­soare o viata de om, care mai e si crestin? Si cum ramane cu indemnul Sfantului Apostol Pavel: „bucurati-va pururea” (Filip. 4, 4)? E posibil asa ceva? Cel fel de bucurie e aceea? ….. Patima tristetii la Sfantul Ioan Casian

9 mai 2011
de OrthoWords
0 Comentarii

Citire la Vecernia prăznuirii Sf. Ioan Teologul

Citire la Vecernia prăznuirii Sf. Ioan Teologul

5 mai 2011
de OrthoWords
0 Comentarii

LECTURĂ DIN FILOCALIA DE LA OPTINA

LECTURĂ DIN FILOCALIA DE LA OPTINA

24 aprilie 2011
de OrthoWords
2 Comentarii

Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei – „Alfa și Omega”

Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei – „Alfa și Omega”

 
 
      „Alfa și Omega sunt prima și ultima literă ale alfabetului grecesc, începutul și sfârșitul lui. Cum să înțelegem aceste uitmitoare cuvinte ale Domnului? Oare El are început? Nu, este fără de început, fiind Dumnezeu adevărat! Are cumva sfârșit? Nu, El este fără de sfârșit, fiind Dumnezeu adevărat!
        Așadar, nu despre ființa Sa cea dumnezeiască vorbește Mântuitorul când Își dă numele de Alfa și Omega. Atunci despre ce vorbește?”