DOUĂ CUVINTE ALE SFÂNTULUI IERARH ANTIM IVIREANUL (lectură)
Cuvânt rostit de Sf. Antim Ivireanul la parastasul unei doamne din înalta societate a vremii (începutul secolului al XVIII-lea)
Cuvânt de învăţătură iară la pristăvirea omului
În Biserica Ortodoxă se face Pomenirea morţilor, zi cunoscută în popor şi sub numele de „Moşii de iarnă”. Această rânduială pentru cei adormiţi este prezentă încă din primele secole ale apariţiei creştinismului. Din punct de vedere liturgic se face pomenirea morţilor în această sâmbătă pentru că în duminica imediat următoare Biserica a rânduit să se facă pomenirea celei de-a doua veniri a Domnului şi a Înfricoşătoarei Judecăţi.
Pomenirea morţilor se mai face şi în sâmbăta dinaintea Duminicii “Pogorârii Duhului Sfânt”, numită şi Sâmbăta Rusaliilor sau Moşii de Vară. Totodată pomeniri pentru cei adormiţi se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Mare. (Sursa text: Basilica.ro)
PARACLISUL SFÂNTULUI IOACHIM DIN ITHACA (2 martie/23 mai)
Sfantul Ioachim din Itachi
Sfantul Ioachim Papulachis s-a nascut in anul 1786, intr-un mic satuc numit Kalivia, vizavi de satul Stavros din Itachi, in Grecia. Parintii lui se numeau Anghel si Agni, fiind la randul lor crestini ortodocsi. Micul Ioan, acesta era numele sfantului – inainte de a deveni calugar, a petrecut o copilarie grea, mama lui murind cand acesta era inca foarte mic. Tatal sau s-a casatorit cu o femeie foarte dura, care nu pierdea nici o ocazie de a-l pedepsi si tortura pe micul Ioan.
Sfantul Ioachim, inca de mic ajunsese sa se deosebeasca de cei din jurul sau. Cu multa dragoste si credinta puternica in Hristos nu lipsea niciodata de la biserica, postea, se ruga in continuu si imprastia dragoste si bunatate oamenilor din jurul sau. Cu multa ravna, el studia carti religioase si in special Sfanta Evanghelie.
De tanar, el a lucrat ca marinar. Intr-una dintre calatoriile sale, a fugit de pe vapor si a mers in Sfantul Munte. Aici a devenit calugar, la Sfanta Manastire Vatoped, si din Ioan a ajuns sa fie numit Ioachim.
La manastire a stat aproape 20 de ani, devenind un exemplu de virtute si bogatie duhovniceasca pentru ceilalti monahi. Cand, in anul 1821, a rabufnit revolutia greceasca, el a plecat din manastire si a mers ca apostol, in Peloponez. De acolo, el ajuta sa fuga in Eptanez multi batrani si femei cu copii, impreuna cu Parintele Ioan Macri din Kefalonia, Pilaro.
Eptanezul, atunci il detineau englezii, dusmanii prefacuti ai Ortodoxiei. Sfantul Ioachim, simtind pericolul, nu se intoarce la manastirea lui, ci se intoarce in locul lui natal – Itachi, unde pentru aproximativ 40 de ani, mergand neobosit, in fiecare sat si la fiecare casa de pe insula, invata cuvantul lui Dumnezeu, ii ajuta pe cei invalizi si saraci, ridica biserici, ii informa si ii controla pe locuitori in teme de credinta.
Vietuind el insusi in mare nevointa si intr-o saracie de neinchipuit, devine stalpul, umarul de plans si nadejdea tuturor locuitorilor din Itachi. Pentru marea lui virtute si pentru prea multa lui smerenie, Dumnezeu l-a inzestrat cu harul tamaduitor si profetic, avand ca scop pocainta si mantuirea sufleteasca a tuturor oamenilor.
De aceea, in inimile si constiinta localnicilor din totdeauna, Sfantul Ioachim din Itachi a fost numit sfantul lor. El a adormit in Domnul la data de 2 martie 1868. Recunoasterea sa oficiala ca sfant, de catre Biserica Ortodoxa a Greciei, s-a facut in luna martie 1998.
25 februarie: ACTUL MARTIRIC AL SFÂNTULUI MĂRITULUI MARE MUCENIC ALEXANDRU ROMANUL
(lectură – 2 februarie 2012)
Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Maximian şi a ighemonului Tiberian din cetatea Cartagena. Fiind el silit să jertfească idolilor, a refuzat aceasta, defăimând cu multe cuvinte aspre pe ighemon. Pentru care a fost chinuit mult şi apoi dus la Cartagina unde a fost chinuit din nou. Ajungând în cele din urmã în Tracia, i s-a tăiat capul şi aşa a luat cununa muceniciei.
Cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul laînceputul Triodului
(Lectura audio – 23 ianuarie 2010)
„Din ziua de astăzi începe Triodul. Iată, începe să adie a post. Trebuie să ne pregătim de întâmpinarea lui şi nu doar de întâmpinare, ci mai ales pentru scopul în vederea căruia a fost rânduit postul. Pentru pocăinţă şi pentru îndreptarea vieţii celei neîndreptate. Şi iată că auziţi cântarea umilincioasă :
Uşile pocăinţei, deschide-mi Dătătorule de viaţă! Uşile pocăinţei, deschide-mi mie!…. Şi cine le-a închis? Să ştiţi că la aceste uşi se ajunge prin altele: uşile îndurerării şi frângerii inimii. Trebuie să trecem mai întâi prin acestea ca să ajungem la uşile milostivirii. Îndurerează-te şi frânge-ţi inima şi Domnul te va primi! „
PREDICĂ LA MOŞII DE IARNĂ 
